România: avatarurile lui „nine eleven” și fantomele „Budapestei-1956”. Cum a jucat România „cu învingătorul” la aproape cinci decenii distanță.
România și închisorile CIA reprezintă și azi o provocare în contextul războiului global contra terorismului. Deși secretizat, dosarul a ajuns în atenția publicului. Ion Iliescu, liderul României în acea perioadă (mandatul 2000-2004) și consilierul său Ioan Talpeș se pare că au fost implicați și în această afacere controversată. Evenimentul Istoric în cel mai recent număr a consacrat un amplu studiu-dosar chestiunii. Revista poate fi cumpărată de la chioșcurile de ziare sau poate fi comandată on-line, fără taxe de livrare de pe edituradecarte.ro.
România după 11 septembrie 2001. Au existat închisorile secrete CIA?
Se știe că mereu războaiele se desfășoară nu doar după legile atât de amplu dezbătute după două conflagrații mondiale. Ele se duc și pe frontul secret unde regula principală constă în absența oricărei reguli. Așa se face că, de multe ori, prizonierii din cursul confruntărilor ajung în închisori secrete.
România ratase aderarea la NATO dar era partener strategic al SUA. Polonia și Lituania erau state membre NATO după Summitul de la Madrid din 1997. România înainte să trimită trupe în Afghanistan, baza talibanilor și a organizației teroriste Al Quaeda, a permis americanilor să acționeze cu drept de protecție și extrateritorialitate. Adică, inlcusiv să creeze închisori secrete pentru prizonierii teroriști. Operațiunea s-a numit Greystone cu CIA în rolul principal.
Evident, în acele închisori nu se petreceau chiar cele mai ortodoxe interogatorii și anchete. Scufundarea în apă și simularea înecului era doar una din tehnicile despre care s-a scris în literatura de specialitate.
România ținta indirectă a controalelor Congresului. Cum s-a adaptat CIA?
România și-a făcut datoria cerută de CIA. CIA avea probleme cu specialiștii în interogatorii. Eșecul din Vietnam făcuse ca majoritatea dintre specialiști să fi plecat din CIA. Noul Manual de anchetă încerca să țină pasul cu timpurile fără însă a ignora eficiența unor astfel de interogatorii.
Congresul SUA în 2004, acum două decenii a luat act de anumite elemente neortodoxe în aceste interogatorii și a chemat CIA la raport. Ca de obicei, CIA s-a întrecut în explicații și argumente îndoielnice. Practic, în materie de cooperare CIA venea cu dictonul său, nu prea deăpărat de cel al KGB. Vorba aceea. muzica e diferită, dar notele sunt aceleași. Neoficial CIA se conduce după un dicton: „Ce-i al tău este și al meu, ce este al meu, nu te privește!”
Pe vremuri, Bucureștiul a procedat la fel, dar de partea URSS! Cazul Imre Nagy-Snagov (1956-1957)
Se știe că în 1956, sovieticii au lichidat Revoluția Ungară. Imre Nagy, liderul reformist maghiar căuta să se refugieze la Ambasada Iugoslaviei lui Tito unde nu putea păți nimic. Gheorghiu Dej ca să îi facă pe plac lui Hrusciov a decis să-l convingă să îl aducă pe Nagy la Snagov.
În fapt, Kadar Janos, noul „greu de la Budapesta” știa că Nagy era prieten cu Erno Neulander alias Valter Roman. Acesta l-a convins să accepte să vorbească în schimbul ipoteticei iertări sovieto-maghiare. Imre Nagy a stat acolo, la Snagov, până când Kadar a ridicat eșafodul lichidării lui Nagy. Adică din 21 noiembrie 1956 până în aprilie 1957. Adus la Budapesta, judecat între 9 și 15 iunie 1958, a fost condamnat și executat la 16 iunie 1958. Va fi reabilitat 31 ani mai târziu în vara lui 1989 în capitala ungară.
Cuvântul de omagiu a fost rostit de un tânăr avocat, cu pletele în vânt, perorând critici la adresa Moscovei. Azi, el este Orban Viktor, premierul Ungariei, prieten „la cataramă” cu Vladimir Putin. Legendele urbane spun că atunci, în vara lui 1989, Janos Kadar a murit de inimă rea.
Sursa foto: Arhivă