În acele decenii, 1960-1970, toți marii analiști ai lumii, considerau că România era a cincea putere diplomatică a lumii. În volumul ”SRS.: “naşul” presei din România în dialog cu Dan Andronic şi Alice Barbu: 49 de ani de presă printre securişti, disidenţi, politicieni, miliardari şi câţiva idealişti”, Roșca Stănescu ne descriu un tablou precis.
SRS: ”Asta s-a întâmplat, în primul și în primul rând, ca efect al echilibristicii curajoase și inteligente pe care politica externă română, coordonată de Ceaușescu, a făcut-o între Israel și lumea arabă. A mers pe sârmă și a reușit”.
Jucam în Orientul Mijlociu
SRS apreciază corect eforturile diplomatice făcute de România acelor ani: ”Cred că am fost primul stat din Tratatul de la Varșovia, care a stabilit raporturi diplomatice cu Israelul. Ne-am apropiat din ce în ce. În 1967, România nu s-a supus directivei de la Moscova de a rupe legăturile diplomatice cu Israelul, așa cum procedaseră celelalte state, doi ani mai târziu, ridicând relațiile diplomatice la rang de ambasadă. Primul ambasador român în Israel a fost Valeriu Georgescu”.
Cumva, ne-am apropiat mai mult de statul Israel, fără să ne îndepărtăm, însă, de statele arabe. ”Ceea ce ne-a permis să devenim cei mai importanți negociatori. Securitatea externă a României a fost extrem de activă în acea perioadă și în colaborare cu Securitatea internă, care recruta la greu informatori printre zecile de mii de studenți și cetățeni străini care se perindau prin România, a reușit performanțe de neimaginat azi”, spue ziaristul
Evrei de vânzare
”Sunt voci care acum condamnă faptul că Ceaușescu ar fi vândut evrei statului Israel. În realitate, România a permis și a facilitat chiar plecarea a zeci de mii de familii de evrei în Israel. Adevărat, în schimbul unor despăgubiri mai mult simbolice. Într-o perioadă în care, popularea statului Israel, aflat la începuturile sale, era vitală. Mult timp până la venirea în Israel a rușilor evrei, limba cea mai utilizată în acest stat, care ne este partener strategic, a fost limba română”, afirmă SRS.
Roșca Stănescu mai spune că despăgubirile despre care se face atât de mult caz, au însemnat, în realitate, sume mici de bani. ”Ele reprezentând o parte din costurile studiilor pe care statul român le asigurase gratuit. Și cedarea imobilelor contra unor despăgubiri foarte mici”.
SRS: ”Atenție, însă! După decembrie 1989, acești români evrei și-au putut redobândi toate proprietățile. Fără nici un ban, iar statul Israel a fost despăgubit pentru victimele, parte a Holocaustului. Cauzate nu de Ceaușescu sau de regimul comunist, ci de Ion Antonescu. Și de nenorocitele înțelegeri ale sale cu Adolf Hitler. Revenind la puterea diplomatică reprezentată atunci de România... Nu pot să nu amintesc excepționalele relații, pe care le-am avut cu China, cu Coreea de Nord, cu Iranul, cu Irakul, cu Libia. Cu toate statele importante africane și cu statele Americii de Sud. România devenise liderul incontestabil, deși formal făcea parte din Tratatul de la Varșovia, al statelor nealiniate ale lumii”.