ROBERT TURCESCU Rockerul rebel spune că e „lent-colonel”

Liceanul cu plete, care chiulea de la ore ca să cânte, este suspectat că lucrează, precum un celebru personaj din nuvela lui Caragiale „Tempora”, pentru siguranța statului.

Toamna lui 2009. Primul meu contact cu Robert Turcescu. Începusem să scriu despre mogulii care vor să controleze media, iar Realitatea TV, patronată de Sorin Ovidiu Vîntu, m-a invitat la un mic linșaj. Eu și Andreea Pora, singuri împotriva angajaților mogulului: Corina Drăgotescu, Adi Ursu, Mihai Tatulici, Doru Bușcu și Robert Turcescu. Pe scurt, oamenii s-au enervat atât de tare încât, după o oră de emisiune, Corina Drăgotescu a plecat din studio, Ursu își pierduse controlul și spunea că sunt „prost”, iar Turcescu țipa la mine, spunând că sunt arogant și numi permite să le dau lecții. În 2012 ne-am împăcat.

Concerte pentru prieteni

Dacă te uiți pe imaginile de pe Google, una din primele fotografii care-ți apar este cu Robert Turcescu în adolescență, cu plete, cu un aer de rocker dur. Nici un zâmbet pe față. Cred că i-ar fi plăcut mult mai mult să fie vedetă rock, decât ziarist. Toamna trecută, ne-am nimerit la o cabană din munți, într-un grup mai mare, și am stat puțin la povești. Se discuta politică, dar momentele în care-l simțeam cu adevărat pasionat erau cele în care ne vorbea despre viața lui la liceu, despre cum fugea de la ore ca să cânte. Eu eram invitat în emisiunea lui, „Sub semnul întrebării”, în zilele de miercuri și, după ce se termina, la ora 23.00, Robert se grăbea acasă, nu prea stătea să socializeze, cum fac alți moderatori. Excepția era atunci când pregătea un concert, împreună cu trupa Casa Presei, și făcea invitații. Se vedea că era o chestiune de mare încredere, un gest de prietenie. Nu-mi dau seama ce s-ar fi întâmplat dacă te duceai și i-ai fi spus că nu are voce.

„ Da, am fost”!

Pe scurt, cariera jurnalistică: debut la „Curierul Național”, urmează „Ziua”. Începe să facă radio - la Radio Total. Se întoarce la presa scrisă: „Evenimentul zilei” și apoi urmează „Cotidianul”, unde este redactor-șef.

Emisiunea care-l face celebru este 100%, la Realitatea TV, difuzată din 2004 și continuată, în septembrie 2010, la postul B1. În 2009, moderează dezbaterea finală dintre candidații Băsescu și Geoană, deși, la acel moment, era angajatul mogulului Vîntu. Încep, în mai 2010, ofertele politice: PDL îi propune poziția de președinte director general al Televiziunii publice. Turcescu anunță că ia „în serios” această propunere, dar postul a fost preluat de Alexandru Lăzescu. În primăvara lui 2012, apar problemele: Gigi Becali îl acuză că i-ar fi dat câteva zeci de mii de euro. Turcescu răspunde că ar fi fost vorba de doar 1.500 de euro, pentru un reportaj.

În iunie 2012, altă lovitură: Antena 3 prezintă o listă de ofițeri superiori din Ministerul Apărării, personalități cunoscute, printre care și jurnalistul postului B1 TV.

Turcescu reacționează aproape violent, spune că a primit acest grad fără să fi știut și cere să-i fie retras imediat - ceea ce M.Ap.N. anunță că a făcut. De fiecare dată, când era calificat drept „colonel”, cerea imediat să-i fie reparată onoarea. Până în ziua de 21 septembrie, când a scris pe blogul său: „Da, am fost ltcolonel sub acoperire”.

Părinte grijuliu, tată adoptiv

„La mine, existența mea e puțin împărțită: partea profesională, copilul meu, care stă cu fosta mea soție, Oana, copilul ei, părinții mei, care încep să aibă probleme de sănătate, pentru că sunt la o vârstă, apoi timpul pentru cântat, pescuit, schi, bucuria solitudinii, care e din ce în ce mai greu de prins...”, spunea moderatorul emisiunii „100%”, într-un interviu din 2011. Împreună cu Oana Sârbu, multă vreme partenera sa de viață, a adoptat un copil. Cei doi s-au despărțit după zece ani, în primăvara lui 2014. „Când apare un copil, toate lucrurile se schimbă.O relație presupune o investiție și o muncă de zi cu zi, pe care nu ești întotdeauna dispus s-o faci. Iar pentru firile mai libertine, mai boeme, e foarte greu să tot stai să construiești”, a povestit, cu un oarecare reproș, actrița din „Liceenii”.