9 iunie

 

Robert McNamara, Obi-Wan Kenobi și Johnny Depp. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

Pe 9 iunie s-au născut Cole Porter, Robert McNamara, Johnny Depp, Michael Fox, George Stephenson, Jon Lord, Ileana Cotrubaş, Cornel Ţălnar.

 

În calendarul creştin-ortodox fix sunt Sfinţii: Chiril al Alexandriei, Tecla, Mariamni, Marta, Maria şi Enata. Nimic în ”Kalendar”.

 

Astăzi se împlinesc 104 de la naşterea excepţionalului om care a fost Robert Strange McNamara. L-am întâlnit pe la începutul anilor 90’, la Washington, la sfârşitul unor cursuri de pregătire coordonate de un fost elev și asistent al lui McNamara, la Preston şi Quantico. Fostul asistent ne-a făcut o surpriză şi la festivitatea de absolvire a cursului l-a invitat pe Robert McNamara să spună câteva cuvine. Două minute, atât a vorbit, dar a spus cât tot cursul. Vârsta îşi spunea cuvântul, dar în ochii lui strălucea o lumină, o stea, parcă era un spiriduş irlandez, care cu viclenie, îşi spunea în gând: „puteţi voi să gândiţi orice, eu tot ştiu, ceea ce ştiu!”

Complexă personalitate, fantastic conducător! Ştiaţi că el este cel care a introdus centura de siguranţă la automobile, pe când era preşedinte la „Ford”? Tot el a fost cel care a hotărât să producă „Ford Falcon” un best-seller, care model, împreună cu Citröen DS şi Chevy Camaro Z28 au fost maşinile de vis ale tinereţii mele. Un Chevy de șase litri și jumătate am condus într-o cursă (i)legală la Teheran. Dar, asta este altă poveste, poate v-am spus-o.

McNamara rămâne, în amintirea celor care contează, mai ales pentru prestaţia lui politică. A fost un republican şi un presbiterian. Un model de moralitate şi integritate, un patriot mai presus de orice. Un absolvent de Berkeley şi Harvard, studii politice şi filozofie. A fost Secretar al Apărării în cea mai dificilă perioadă a istoriei Statelor Unite din a doua jumătate a secolului XX, sub preşedenţia lui John Kennedy şi a lui Lyndon Johnson. Războiul din Vietnam. La fel ca și Colin Powell, a servit țara sub președinți care nu aveau capacitatea intelectuală, pregătirea și experiența lui. Dar, deseori, dacă nu întotdeauna, chiar împotriva propriilor vederi și convingeri, McNamara a respectat mereu ordinele Președintelui. ”El a fost ales de zeci, poate de o sută de milioane de alegători. Eu am fost numit de el. Poate în asta constă regula jocului, modul de viață, în politica americană. Președintele trebuie să-și aleagă o echipă foarte competentă, uneori mai specializată și mai inteligentă decât el, dar care întotdeauna trebuie să-i respecte ordinele!” spune, în ”The Essence of Security”. A scris mai multe cărţi, numai o duzină, cred, dar importante. „Thirteen Days”, „Strenght to Awaken” şi „Out of the Cold”, sunt cele pe care le preţuiesc cel mai mult şi încă le mai citesc și le studiez.

I-am ascultat cu religiozitate scurta lui cuvântare de acum mai mult de un sfert de secol. La sfârşit, am zâmbit.

Vedeţi, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, conducerea oamenilor este la fel, de la trib, la societate postmodernistă. Sunt câteva reguli, simple. Propagandiștii comuniști, pe timpuri, au făcut o glumă: „Actele vorbeşte, cadrele hotărăşte”, dar era o glumă adevărată!

Amintindu-mi de Robert McNamara nu pot să nu afirm, încă odată, că ceea ce lipsește României nu sunt banii, resursele, forța de muncă, sau ideile, ci cadrele de conducere. Nu avem conducători buni, eficienți, responsabili! Iar criza managementului, politic în primul rând, dar și economic, industrial, social, s-a agravat, acut, exponențial, în ultimii 30 de ani, cu un vârf al ineficienței greu de atins, dar totuși a fost posibil, în aceste vremuri ale dictaturii sanitare liberale.

Ceea ce s-a stabilizat binișor în România este impostura.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE