Revolta precupeților din 3/15 august 1865 - mișcare contra Francmasoneriei Se știe că deși Francmasoneria a avut un rol de bază în dubla alegere a lui Cuza, relațiile domnitorului cu francmasonii s-au răcit după demiterea Guvernului Kogălniceanu (11 octombrie 1863-26 ianuarie 1865).
Revolta precupeților - opera Guvernului?
După demisia lui Mihail Kogălniceanu, era clar faptul că liberalii radicali nu mai aveau încredere în Cuza. Nici împăratul Napoleon al III-lea care îl sprijinise nu îl mai vedea cu ochi buni. Împăratul nu dorea să supere nici Germania nici Austria pentru că avea planuri cu mișcarea naționalistă italiană, atât timp cât el proteja statul papal. Cuza luase multe măsuri considerate ostile Convenției de la Paris, deși diplomatul Vasile Alecsandri demonstrase contrariul. Francmasoneria era nemulțumită iar asta contase în imaginea externă a lui Cuza.
Totuși, șeful structurii de informații a lui Cuza, Cezar Librecht a încercat un artificiu. Mizând pe faptul că unele măsuri ale lui Cuza erau nepopulare, el a încercat să o mișcare surpriză. După revolta patentarilor (comercianților și fabricanților cu autorizație-patentă)de la Craiova din noiembrie 1860, controlul se întețise, mai ales că de atunci se schimbaseră multe. Era guvern unic, era guvern autoritar. Așadar, doar el putea pune la cale o mișcare de revoltă, pe care să o țină sub control iar vina să cadă pe Opoziție, adică pe Francmasoni.
Ambianța era perfectă în vara lui 1865. Pentru a evita holera, Guvernul a decis: legumele și fructele se vindeau în București doar în tarabe standard. Vânzătorii de tutun trebuiau să aibă autorizație specială fiindcă vorbeam de monopol de stat. Evident, prețurile erau mari și nimeni nu-și permitea. Mai era și rezistența patologică a românilor la schimbare. Cuza urma să meargă la Ems, la băi, date fiind afecțiunile cardiace.
Revolta - desfășurare și soluționare. Anchetarea francmasonilor
La 3/15 august 1865, domnitorul era deja la Ems. Revolta din București i-a fost adusă la cunoștință de Cezar Librecht prin Ministrul de Interne, generalul Florescu. Răsculații au făcut praf sediul Primăriei (unde azi e Teatrul Național) din București, au dat foc la registre. Piețele au fost devalizate și gheretele incendiate. Au fost răniți din rândul forțelor de ordine și câțiva morți și mulți răniți dintre precupeți.
Cuza a revenit în țară, comunicând că va veni prin Liov (Lvyv, azi în Ucraina, oraș la origine polonez, dar atunci ocupat de Austria) la Ruginoasa. A stat acolo până în jurul datei de 22 august (3 septembrie). A evitat să ajungă la Iași, se temea de proteste, a ales Bacăul unde nici aici nu a fost privit cu simpatie. La București, a fost primit cu entuziasm, iar timp de o săptămână a vizitat spitalel, cazărmile orașului.
Au fost anchetați Brătianu, Rosetti, Golescu-Albu, Eugeniu Carada între alții. Adică exact oameni despre care se știa că erau Francmasoni dar și liberali radicali, acum în Opoziție, alături de Conservatori.
Alexandru Beldiman, care era Prefect al Ilfovului a preluat de la Mihail Marghiloman Prefectura Poliției. S-a dizolvat Consiliul Primăriei, pe motiv de incompetență. La 30 august (11 septembrie 1865) de Sfântul Alexandru, Cuza a dat amnistia generală. Evident, Librecht și un alt consilier Nic Rosetti-Bălănescu i-au sugerat acest gest.
Cuza, sprijinit de Statul Papal? Se va recunoaște învins în fața lui Napoleon al III-lea
Cum omul de încredere al lui Cuza era un belgian iar chiar Napoleon III era catolic și ulterior anti-mason (deși aderase în tinerețe la ideile „carbonare”), se pare că Librecht și-ar fi dorit sprijin de la catolici. De aceea, același colonel Ulici spusese că prețul plătit de Cuza ca să fie sprijinit de catolici era închiderea lojilor francmasonice. Cuza însuși era italian după mama sa, Sultana Cozadini, familia sa fiind de fapt greco-italiană în Fanar, După tată, Cuza avea origini de mic boier românizat după ce primul Cuza venise în suita unuia din domnii fanarioți în secolul XVII în Moldova.
Că în spatele revoltei din vara anului 1865 a stat Guvernul Nicolae Kretzulescu (14 iunie 1865-11 februarie 1866) este azi în afara oricărei îndoieli. Cuza a încercat să se debaraseze de aliații francmasoni (Brătianu, Rosetti știau că va fi revoltă), dar revolta nu a avut efectul de mase la care se spera. Cuza nemulțumise și boierii și țăranii: boierilor le luase pământul iar țăranii nu au avut cu ce munci pământul dat de Cuza. Seceta din 1865 aproape a compromis recolta acelui an. Evident, epidemiile și epizootiile au avut și ele partea lor de „glorie”. Deci, Cuza n-a avut susținerea de mase la care se gândise Librecht.
La 19 septembrie/1 octombrie 1865, Cuza „încearcă din nou marea cu degetul”. Îi trimite o scrisoare-testament politic lui Napoleon al III-lea în care recunoaște sprijinul său în alegerea sa și trece în revistă faptele lui. Scrisoarea se încheie astfel:
„Astăzi, Sire, mulţumită sprijinului vostru generos, românii au o existenţă politică; ei au conştiinţa drepturilor lor şi a datoriilor lor; puţini ar fi printre ei cei care nu s-ar ruşina «la gândul» unei protecţii străine, care acum câţiva ani încă era căutată ca o onoare. Într-un cuvânt, Sire, poporul român îşi trăieşte de acum înainte propria sa viaţă, el este român şi numai român.”
Văzând că Napoleon al III-lea nu „i-a dat-o în bună”, Cuza decide să treacă la atacul frontal contra Francmasoneriei.
Francmasoneria, vizată de incendieri și filaje
Revolta creată chiar de Librecht era o teză care fusese admisă și de reprezentanții diplomatici acreditați la București. Ba chiar, s-ar fi dorit epurarea generalului Florescu, acesta fiind în certuri cu Ministrul de Război Savel Manu. Era evident de ce Alexandru Ioan Cuza a mușamalizat totul. Sau mai bine zis. s-a văzut de ce a mușamalizat totul în august.
În 8/20 octombrie 1865, a fost incendiat Templul Lojei „Înțelepții din Heliopolis”. Se afla în spatele sediului fostului Teatru Național de pe Calea Victoriei de azi (Hotel Novotel de azi). A fost incendiat și Templul Lojei Steaua Dunării. Loja Memphis a intrat în adormire din cauza filajelor lui Librecht. Acuzațiile vin de la unul din pionierii studierii istoriei Francmasoneriei române, colonelul Ioan T. Ulici.
Epilog. Librecht schimbă tabăra. Francmasoneria revine imediat în mai 1866
Între timp, însuși Librecht din octombrie 1865, a înțeles că domnitorul Cuza era pierdut. A devenit conjurat, adică a dat voie complotiștilor să acționeze. Ba chiar amanta lui Cuza era între complotiști. Cavaleriștii care l-au scos pe Cuza din țară spre Predeal la 11 februarie 1866 aveau aparate Morse mobile care se puteau fixa la rețeaua de telegraf pe care Librecht o înființase. Evident, aceste aparate fuseseră oferite chiar de el, Șeful Telegrafelor... În schimbul acestei atitudini, va putea pleca din România
Ca o consecință directă a abdicării lui Cuza, venirea lui Carol I la 10/22 mai 1866 ca domn, aceasta atrage după sine abandonarea persecuției asupra Francmasoneriei. Loja Înțelepții din Heliopolis ridica pe Templul restaurat tricolorul românesc cu însemnele Francmasoneriei.
Încercările anti-masonice ale lui Cuza, culmea vor fi reluate de ultimul Carol, Carol al II-lea care a domnit în România, în 1937, cu ajutorul Patriarhului Miron Cristea și de Ion Antonescu, prin acceptul tacit al ultimului rege al României, Mihai I...