Comicul s-a născut la Fierbinţi Târg. Serialul de umor doar a făcut din orăşelul din Ialomiţa un brand naţional. Disputele politice se duc între primar şi consilierii locali, care pun o contră dezvoltării urbane. Oamenii cască gura.
În Fierbinţi Târg-Ialomiţa, lumea s-a împărţit pe din două de când, o dată pe săptămână, oraşul - comună e vedetă într-un serial. Primarul e mulţumit că producătorii filmului au aşezat, într-un final, pe generic, " o atenţionare": că personajele din "Las Fierbinţi" n-au nicio treabă cu oamenii din sat sau orice asemănare este o pură concidenţă.
Realitatea se apropie însă de ficţiunea de la televizor. E bătaie pe primărie, consilierii locali nu votează proiecte doar ca să facă opoziţie, iar oamenii stau gură cască la toate astea. Scenariul e pe-aproape: vicele umblă prin sat să fure voturi, iar cârciumarul Bobiţă îl ajută. Satul închipuit de regizor are şi n-are a face cu microuniversul rural de la Fierbinţi. Bătrânii încă mai cred că n-au înnebunit de tot, precum ăia din film şi că mai pot struni tineretul, "ajuns mult prea departe cu democraţia".
"Mi-au sărit mulţi în cap că le fac oraşul de râs cu filmul ăsta. Dar eu i-am lăsat pe băieţi să-şi facă treaba, localnicii au mai câştigat de pe urma lor, că i-au luat figuranţi", spune primarul Iusein Yuksel, un PSD-ist de origine turcă, venit de la Constanţa de gura soacrei din Fierbinţi.
Localitatea a căpătat statutul de oraş prin 2004. Arată, însă, ca o comună. Pe strada principală găseşti tot ce-ţi trebuie: primăria, banca, o farmacie, un mini-market, ba chiar o terasă şi-o staţie de autobuz. După bulevard, se împrăştie casele, ca-n orice sat. Localnicii spun că asfaltul a răsărit acum patru ani, odată cu primarul turc. Acum au de toate: benzinărie, cârciumi, grup şcolar şi televiziune locală, unde patronii vin să cumpere reclamă.
Tineretul caută distracţie la discoteca din satul vecin. Cine are bani îi cheltuie pe la Bucureşti sau mai pe-aproape, la Urziceni. Cârciumile înghit de la amiază muncitori şi pensionari, iar cui i-a pus Dumnezeu mâna în cap este, printre camere şi reflectoare, lângă lacul oraşului, acolo unde se filmează următoarele 19 episoade din serial. Aceştia sunt figuranţii. Primesc o masă la prânz şi 30 de lei, c-atât e ziua de filmare. Unii au făcut înţelegeri bune, pentru că au acceptat ca aparatele de filmat să intre la ei în bătătură. Aşa a făcut şi Cristian Sauciuc, cel care şi-a lăsat terasa pe mâna producătorilor serialului "Las Fierbinţi".
Buricul târgului: barul lui Bobiţă
Cârciuma lui Bobiţă e pustie la amiază. Pe partea ailaltă de drum s-aud hârşâielile unor blide din metal. Se pregăteşte masa pentru actori şi restul echipei, într-o rulotă albă.
Localul, amenajat la capătul curţii, spre strada neasfaltată, este păzit de o căţea şi patru pui. De când cu filmările, clienţii lui din vecini au cam rărit vizitele şi l-au lăsat să-şi facă damblaua filmărilor.
Decorul de pe terasă l-au făcut producătorii. Înăuntru au păstrat ornamentele aşa cum erau - blănuri de animale bătute-n cuie pe pereţi, mesele lungi din lemn, acoperite cu ziare şi scaune scorojite, ca într-o bodegă de la ţară. Pe terasă sunt lămpi făcute din PET-uri de bere sau din cleşti de rufe.
"Zici că nu te ştie lumea! M-a sunat un primar din Ardeal să mă felicite pentru serial! De parcă l-am făcut eu." IUSEIN YUKSEL, primar
Cârciuma "la Fierbinţi", făcută din ambiţie
Cristian Sauciuc e din cartierul bucureştean Drumul Taberei. La Fierbinţi a ajuns tot din cauza soacrei, care e din partea locului. A cumpărat pământul pe care şi-a ridicat casa în 2000, iar în coastă, ca vecin, îl are pe un văr al nevestei. De Capitală s-a despărţit şi bucuros, şi un pic trist.
"La Bucureşti, după '89, începusem cu bişniţa. Am muncit un pic şi în Grecia, am strâns nişte bani. Şi-apoi am dato pe Turcia şi Polonia. Mi-aduc aminte că am adus nişte jucării, nişte drăcuşori. Apăsai pe ei şi scoteau limba. I-am luat cu un leu şi-i vindeam cu zece!".
Când au apărut chioşcurile în Bucureşti, Sauciuc şi-a luat şi el unul. Vindea legume şi fructe. I-a mers bine până când Traian Băsescu le-a demolat pe toate. "A fost prima oară când ne-am gândit să ne facem un restaurant, ceva. Dar aveam prea multe obligaţii. Avem mulţi prieteni. Ar fi trebuit să muncim numai pentru ei. Ştiţi cum e. Vine unul: «Cristi, dă-mi şi mie o bere, dă-mi o aia, stăm la un şpriţ»". N-a avut noroc cu business-urile. Nici cârciuma asta din Fierbinţi n-a fost făcută să facă bani: "A fost o ambiţie! Eu, împreună cu cumnatul meu, care e în Germania, am zis să ne facem noi bar, s-avem unde bea un şpriţ. Peste drum era un lac şi-aşa a început să vină lumea".
Sauciuc, patron şi figurant
În urmă cu trei ani l-au căutat şi producătorii serialului. Aveau tot scenariul, dar n-aveau nume pentru film şi nici bodegă unde să filmeze. "Prin auzite au ajuns aici, la mine. Li s-a spus că e cea mai frumoasă cârciumă din zonă", se laudă Sauciuc. S-a împrietenit uşor cu ei. La serial s-a uitat când şi când, că oricum ştia ce-avea să se întâmple de la filmări.
A apărut chiar într-un episod. Juca poker la o masă din bar cu câteva personaje. Razant, camera trecea pe lângă ei, Sauciuc se ridica de la masă şi pleca. I-a plăcut: "Eu nu ştiu dacă oamenii ăştia din film sunt şi aici, în Fierbinţi. Dar fiecare cartier, fiecare sat are beţivi, câte unul, altul plecat afară şi tot aşa".
Stă de drag cu ei la filmări, dar spune că-s oameni serioşi. Glume se fac cât sunt camerele aprinse: au filmat, gata, s-au cărat acasă.
Logodnă cu unul de la ţară
Patronul "Las Fierbinţi " e cam în corzi cu vecinii. Are casă mare, acareturi, gospodărie. Le prezintă frumos şi repede, că doar le-am văzut deja la televizor. Sufrageria e livingul primarului din serial. Ne arată şi camera banditului Falcao, fotbalist închipuit, dar şi camera Geaninei din film, fata edilului din sat. Camera, la mansardă, e plină de perdele şi baldachine. Aici se ascunde fata lui Sauciuc, Roxana. În urmă cu ceva timp, i-a făcut logodnă cu un băiat din sat. Sauciuc era mulţumit de ginere, băiat de familie, de la ţară, obişnuit cu munca. Fata a strâmbat din nas: "El stătea mai mult pe câmp, cu mâna-n pământ, ei nu i-a plăcut că n-a vrut şi el o facultate…".
Strategie: şedinţele consilierilor, în direct la TV
Primarul Iusein Yuksel e pe ultima sută de metri cu campania electorală. A candidat şi-a doua oară pentru că aşa i-au cerut cetăţenii. A şi câştigat. Cu două săptămâni înainte de a-şi depunde candidatura, era membru al PNG. Apoi s-a sucit cu Uniunea: "Am cochetat cu toate partidele mari, inclusiv cu PDL". S-a descurcat. Are doi contracandidaţi, dar nu s-a temut. Unul dintre ei, Eugen Radu, a fost alesul lui Dan Diaconescu să candideze la primărie. "E absolut nevinovat!", zice Yuksel.
E agricultor şi, când a venit să-şi înscrie candidatura, era însoţit de un vecin. "Are două clase şi cred c-a uitat să scrie!", zice în zeflemea primarul.
Politica se face în Fierbinţi tot cu nerv. Yuksel e supărat că o mână de consilieri tot nu-i votau proiectele. Apoi ieşeau pe uşa primăriei şi se băteau cu pumnu-n piept că "Domle, n-a vrut primarul!".
Turcul le-a găsit de hac. Un prieten, Jean Tănase, taman ce-şi deschisese televiziune locală. L-a chemat frumos şi i-a cerut să dea-n direct şedinţele de consiliu local. Aşa au ajuns fierbinţenii să vadă care e pe care la primărie.
Jean Tănase, mogulul de Ialomiţa, e pe un câmp, montează nişte cabluri cu muncitorii: "Aşa e la români. Nu-i laşi de capul lor, că nu termină până diseară. Avem dezbatere electorală, tot în direct".
Celălalt adversar al primarului Yuksel e patron de alimentară şi de restaurant. "Se fac nunţi şi botezuri. El e şeful nostru, pe el îl votez", debitează scurt Puiu Dobre, întins pe un scaun din plastic chiar în faţa magazinului.
Campania merge lin în Fierbinţi Târg. E cald şi e atâta plictiseală, că oamenii abia au aşteptat să treacă alegerile, c-au umplut candidaţii oraşul de afişe.
Campania cu dar n-a mers anul ăsta. "Abia au avut bani să-şi pună numele pe garduri. În alţi ani mai dădea unul ceva", zice Dobre. Tocmai a venit de la Urziceni cu trenul, de unde şi-a luat o dovadă ca să primească ajutor social. Tot de la Bucureşti se trage. A fost macaragiu la Republica, până l-a dat nevasta afară din casă şi l-a trimis la ţară. Are două fete, "la casa lor, cu maşină mică".
La serialul de la televizor s-a tot uitat, da' nu prea i-a plăcut, că "e cu vulgarităţi". Pe-ale altora nu le-acceptă: "Pierzi vremea la televizor. Mai bine aici, cu şmecherimea. Vorbim de fotbal, de gagici, de sex". Lângă doza de bere are o mână de flori de câmp: "Am diseară o gagică!"
De partea cealaltă a baricadei e Paul Dedu. "Un amărât de profesor", se prezintă. Nu-i place politica: "Nici barbut nu mai joc. Doar rummy, dar iarna". Timpul şi-l omoară cu nişte flori, pe care le scoate la vânzare în fiecare sâmbătă, la piaţă. "Ştii cum tre' să te porţi cu o floare? Precum cu o virgină de 18 ani! Nu dau en-gross şi nici de pomană, că am mână de popă! Adică de luat!". La serial s-a uitat când şi când: Că ne-au făcut de râs asta e una! Dar fac de râs toţi românii, pentru că-şi bat joc de organele statului!".