Diplomații americani fac eforturi majore pentru a recupera postura de negociere cu talibanii, după ce președintele american, Donald Trump, a anunțat intempestiv retragerea a jumătate din trupe în chiar timpul unei asemenea runde desfășurată la Doha. De fapt, deși a promis anul trecut că va crește prezența americană și va sprijini guvernul afgan, Președintele Trump a făcut un gest contrar, văzut drept trădare de către Kabul și drept încurajare a insurgenței de către talibani.

Talibanii au ajuns să dețină, să controleze sau să se lupte pentru circa jumătate din teritoriu, chiar dacă e vorba despre unul mai puțin populat, sub 30% din populație fiind sub administrație talibană sau în pline lupte între talibani și afgani. Atacurile sunt cele mai puternice din 2001, de la lansarea operațiunii Enduring Freedom, iar talibanii dețin teritoriul cel mai extins controlat sau disputat din 2001.

Astfel, nordul provinciei Kunduz și sudul provinciei Helmand sunt teatru de operațiuni unde mor oameni din trupele armate și de securitate afgane, alături de luptătorii străini din operațiunea NATO Resolute Support, care asigură antrenamentul și coordonarea trupelor afgane. 30 de ore de lupta vineri și sâmbăta trecută au făcut 94 de victime de la talibani, la un atac aerian american, după ce talibanii au împușcat 19 afgani și 5 militari străini, după ce alți doi soldați americani fuseseră pierduți tot vineri la Kunduz, întrun incident separat. În Helmand, talibanii au omorât pe sradion 4 oameni și rănit 31 de Ziua Fermierului, sâmbătă. La Sangin, talibanii au atacat două posturi afgane, omorând vineri 48 de afgani din trupele de Securitate(talibanii au reclamat 52 morți și 11 răniți).

Este cel mai sângeros sezon de la alungarea talibanilor, în 2001, și el mai conține lovituri cu mortiere la o școală din provincial Ghazni, în sud est, cu 4 copii uciși și peste 12 răniți. 35 de civili între care 20 de copii și 6 femei au murit în incidente separate numai în cursul săptămânii, aducând numărul victimelor civil în cursul anului trecut la 3800 de civili între care 927 de copii, cel mai mare număr de morți din ultimii 10 ani, în războiul de 17 ani din Afganistan. Tot sâmbătă noapte, forțele de Securitate afgane s-au retras complet dintr-un district din provincia Badakhshan după lupte puternice cu talibanii, iar vineri seară au fost uciși peste 12 membri ai forțelor afgane.

Și în provincia Zabul, 8 polițiști au fost uciși de un coleg suspectat de legături cu talibanii, care a întors armele. În capitala Ghazni, pe care talibanii au încercat să o ocupe, au fost uciși 15 oameni din forțele de securitate afgane, talibanii fiind respinși de trupele afgane coordonate de soldații din forțele speciale americane. Și în zona de nord-vest, un asalt taliban a ucis 22 de soldați duminică, iar peste 50 de afgani s-au predat talibanilor, în timp ce peste 100 au trecut frontiera în Turkmenistan. Peste 40 de insurgenți au fost uciși și ei în lupte.

SUA au reușit să construiască, la Doha, în Qatar, o formula stabilă și viabilă de negociere cu talibanii, care conține câteva ținte: strategic, retragerea trupelor americane contra controlul taliban pentru ca nici o organizație teroristă – Daesh/Stat Ialamic sau Al Qaeda – să nu fie tolerată; apoi negocieri de pace cu guvernul afgan pentru împărțirea puterii și formule politice de soluționare a disputelor. Dar încetarea focului nu a fost acceptată niciodată, din contra, luptele continuă, pentru a se porni de la postură cât mai avantajoasă în negocieri.

Dacă până în februarie negociatorii afgani nu aveau autoritatea să discute încetarea focului sau negocieri cu liderii afgani, considerați guvern marionetă, SUA a reușit să identifice o variantă de autoritate reprezentativă a talibanilor cu care să negocieze. La cerea lui Zalmay Khalilzad, diplomat american vechi născut în Afganistan și negociator șef, SUA a reușit eliberarea din închisoare, după 10 ani de detenție, a Mulahului Abdul Ghani Baradar, fondator al mișcării talibane, care a regrupat insurgența după răsturnarea guvernului afgan de către SUA, în 2001. Șeful adjunct al talibanilor și șef al comisiei politice care dirijează negocierile cu SUA, Mulahul Baradar are autoritatea necesară negocierilor, iar pași importanți au fost făcuți.

Doar că o țară în război de 40 de ani și cu actuala confruntare durând deja de 17 ani, nu poate încheia negocierile într-o întrevedere, fie și de o săptămână. La mijlocul lui aprilie urmează negocierea cu guvernul afgan și finalizarea componentei tehnice a negocierilor cu SUA. La negocierile din 12 martie a fost prezent și generalul Austin S.Miller, comandantul forțelor SUA și ale NATO. Mulahul Bardar va preda negocierile tehnice către șeful negociatorilor talibani, Sher Mohammed Abas Stanekzai. Problemele americane vin mai degrabă de la guvernul afgan și de la diferențele interne între președintele Ashraf Ghani și opoziție, care trebuie tranșate. Ghani a fost cetățean american, trăind jumătate din viața sa în SUA, la fel și consilierul său pe securitate națională, Hamdullah Mohib, fost ambasador timp de 3 ani în SUA, căsătorit cu un cetățean american, Mohib a făcut o vizită în SUA în care a atacat negocierile de pace, iar de atunci SUA nu mai participă la nici o reuniune în care este prezent consilierul pentru securitate și război al președintelui afgan.

Șocați de anunțul retragerii a jumătate din trupele americane, autoritățile afgane s-au simțit trădate. Mohib și Ghani trebuie să decidă participarea la negocierile de pace ale guvernului cu talibanii, deși și alte figuri importante au fost numite miniștri la Interne, Apărare precum și la șefia Statului Major al Armatei afgane, oameni care lucrează cu trupele americane și care ar putea să-i ia locul lui Mohib. Acesta a declarat în SUA că nu are încredere în talibani și că negocierile americane cu talibanii sunt “o dezonorare a victimelor atacurilor de la 11 septembrie și a celor peste un milion de americani care au servit în Afganistan, în ultimii 17 ani”. În plus reproșurile au vizat lipsa de transparență a acestor negocieri, dar și creșterea atacurilor talibanilor în aceeași perioadă. Dar la presiunea militară din teren, Kabulul nu are prea multe soluții decât să se așeze la masa de negocieri cu talibanii.