Reţeta care ar putea salva sănătatea

Creşterea veniturilor la bugetul de asigurări de sănătate şi controlul cheltuielilor în spitale, dar şi pe piaţa de medicamente, sunt măsurile care ar putea ajuta sistemul să se repună pe picioare.

Principalele probleme ale sistemului de sănătate românesc sunt sub finanţarea şi cheltuirea haotică a puţinilor bani colectaţi. Dacă ţările anglo-saxone sunt mai orientate spre eficienţă şi se bazează pe asigurări propriu-zise de sănătate, ţările Europei continentale (de pildă, Franţa) preferă mo delul bazat pe solidaritate şi "asigurări sociale". România a eşuat însă în tot ce a încercat să implementeaze până acum.

Reformele propuse de reprezentanţii Societăţii Academice Române vizează două direcţii principale: creşterea veniturilor şi raţionalizarea cheltuielilor. "In troducerea coplăţii pentru serviciile medicale, creşterea gradului de colectare, creşterea taxelor sau extinderea bazei de impozitare, introducerea plafoanelor de prescriere a medicamentelor, aprobarea ghidurilor terapeutice şi alocarea fondurilor separate pentru achitarea plăţilor restante de la sfârşitul anului 2010", sunt principalele măsuri văzute de reprezentanţii Societăţii Academice Române pentru restructurarea sistemului sanitar.

Contribuie 5,8 milioane de români, beneficiază 21 de milioane

România alocă sănătăţii cel mai mic procent din PIB din UE. Cheltuiala cu sănătatea a scăzut continuu de la 5,2% din PIB, în 2000, la 4,7% în 2007, până la 3,2% în acest an, în timp ce în majoritatea ţărilor europene a crescut. Pe de altă parte, doar 5,8 milioane de locuitori plătesc contribuţia la asigurări, dintr-un total de 21 de milioane.

Nici la capitolul tehnologie situaţia nu e grozavă. "Dotarea cu echipamente de înaltă tehnologie e modestă: în anul 2008, existau 0,4 echipamente la 100.000 de locuitori, faţă de 3 echipamente/100.000 de locuitori în Austria şi 1,1 în Polonia", a declarat Sorin Ioniţă, directorul SAR.

Doar un sfert dintre pacienţii trataţi la urgenţe sunt realmente urgenţe

O altă hibă a sistemului este numărul mare de tratamente făcute în spital în detrimentul asistenţei primare şi în ambulatoriu: numărul de internări la 100 de cazuri este de 24 în România, prin comparaţie cu doar 17 în UE.

"În România, doar un sfert dintre pacienţii trataţi la urgenţe sunt realmente urgenţe. În cele mai multe cazuri, pacienţii preferă să se trateze la camera de gardă pentru că medicina primară e subdezvoltată", subliniază Victor Olsavsky, reprezentantul OMS în România.

Anul 2008 a marcat începutul dezastrului. Atunci, contribuţiile la asigurări de sănătate au scăzut de la 12,5% la 11%, în timp ce pachetul de servicii şi lista compensatelor au fost suplimentate, iar plafoanele farmaciilor au fost eliminate, în preajma alegerilor. În 2009, nivelul contribuţiilor a scăzut la 10,7%, la care s-a adăugat şi recesiunea economică.

Printre măsurile propuse de reprezentanţii SAR se numără şi introducerea de bugete orientative pentru prescrierea de medicamente, restructurarea şi închiderea spitalelor neviabile, finalizarea Sistemului Informatic Unic Integrat şi a cardului de asigurat şi înfiinţarea unui registru naţional al facturilor emise de furnizorii de servicii şi medicamente.

Pentru creşterea încasărilor în sistem, aceştia propun in troducerea coplăţii (şi astfel orientarea către medicul de familie şi ambulatoriu) şi plata asigurărilor de pensionari, precum şi de soţii/le asiguraţilor care sunt scutiţi.