Într-un continent care începe să pârâie și ia vârtos apă, unde nimeni nu poate să spună dacă vasul se scufundă cu adevărat sau criza din eurosistem este o invenție în legătură cu alegerile din cele mai puternice state ale bătrânului continent, românii fac o notă distinctă. 500.000 de cetățeni pașnici ai celei mai sărace țări din clubul select al Uniunii Europene au transmis o tulburătoare declarație de apartenență:

 „EU, we love you”. Un strigăt disperat, o revendicare a istoriei, un manifest al credinței în solidaritate, o promisiune, un angajament.

Senzațional paradox: fără industrie, fără agricultură, cu o iubire teribilă pentru electrocasnice și mașini produse de alții, fără resurse, românii știu că în arhitectura europeană pot, dacă-și joacă bine cărțile, să fie auziți. Scepticii s-au întrecut să afirme că este târziu, că statutul exclusiv de piață a fost bătut în cuie și că destinul acestei națiuni nu va depăși niciodată poziția de a 28-a roată la căruță. Ei bine, teribilă replică au primit!

Între a asista la confiscarea ultimei brume de demnitate, aceea de a împărți românii în două, cei care-și fac legi pentru ei și cei pentru care destinul cade ca o ghilotină dacă încalcă regulile, cetățenii au ales. Protestatarii cunosc bine statutul țării lor, știu că zarurile au fost demult aruncate și că tot ce mai poate fi salvat este posibil doar pe calea onestității. Dacă emitentul mesajelor împotriva străinilor ar fi fost credibil, dacă PSD ar fi rămas în istorie drept partidul care a luptat împotriva cedării resurselor, nu cel care, alături de actualii săi aliați, a demantelat osatura economică, dacă n-ar fi existat precedente în tentative emiterii de legi discreționare probabil că românii s-ar fi gândit de două ori înainte de a ieși în stradă.

Conflictul este fals. Nu asistăm la polarizarea societății între cei care vor să nu închine țara și cei care vor să o facă mereu cadou. Ci între cei care vor ca patria să le lege șireturile și cei care vor să o salveze din mâinile termitelor politice.

Asta a priceput Europa, asta a auzit un întreg glob. Iar dacă exista un mic risc să nu înțeleagă, românii au fost expliciți: în toiul mesajelor propagandistice de tipul „nu ne vindem țara” (cu adaosul „o mestecăm noi”), ei au scos în stradă steagurile Germaniei, Franței, SUA, Italiei…

Planeta s-a cutremurat, dar de această dată de plăcere. România, țara dată mereu exemplu negativ în politică, copilul care spărgea geamurile școlii și își dinamita destinul cu o nonșalanță schizofrenică este socotită model de urmat pentru Polonia, Cehia, Ungaria, state care privesc cu furie spre eurosistem/ americani.

Cinci continente au relatat despre flacăra democrației aprinsă în România și au continuat să o facă și după ce ministrul de Externe a sugerat că ambasadele sunt prost informate, și după ce a plecat la Bruxelles să încerce să le spună bancul cu Volga. O conspirație mondială, au continuat vectorii de opinie ai PSD să spună! Străinii au interese!

Ce interese, măi flăcăi? A rămas ceva în România ce nu ați făcut voi cadou sau nu ați vândut pe bani pe buzunar? „Manipulații” din piață sunt netoți? Sunt fripturiști? Sunt sinecuriști? Ați lipsit de la lecția istoriei, n-ați învățat nimic în afară de „noi și ai noștri”! Iar poporul s-a săturat până în gât și vrea să vă dea o lecție! Terminați cu minciuna că protestatarii nesocotesc rezultatul alegerilor! Pentru inteligența publicului din stradă aveți nevoie de vehicule mediatice mai credibile! Guvernați și legiferați pentru toți! Îndepliniți-vă programul de guvernare, pentru că nimeni nu vă contestă legitimitatea!

Vă contestă doar fibra duplicitară, doar mizeria care vă roade intenstinele, doar vina de a nu iubi decât lungul nasului, riscând viitorul generațiilor următoare!

Asta au înțeles toți: zecile de televiziuni care au transmis live din Piața Victoriei, Comisia Europeană, marile ziare de pe cinci continente știu, acum, că sacrificați un popor pentru a vă salva nu libertatea, ci banii pe care-i veți pierde dacă veți fi condamnați. Nicio țară, niciun conducător luminat nu a îndrăznit să năruie visele cetățenilor. Dar nu veți pricepe niciodată, căci pentru asta ar trebui să aveți inimă, demnitate, morală.

Europa își joacă viitorul, iar România i-a dat un argument nesperat: lupta. Căci în codul onoarei, lupta este acea picătură de energie care face din fuziunea la rece un miracol. Ceea ce trebuia să fie foaia de parcurs a politicienilor, rescrierea ADN-ului unei țări secătuite de lipsă de speranță, au reușit protestatarii. Mă înclin în fața lor!