Când premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, şi partidul său cu rădăcini islamice au ajuns ţinta atacurilor extremiştilor, care aproape că au obţinut, la Curtea Supremă, interzicerea lor din politică, acţiunea a fost calificată de acesta drept o tentativă de îngrădire a libertăţilor religioase şi o ameninţare asupra posibilităţii Turciei de a deveni parte a Uniunii Europene.
Cu toate acestea, în cei şase ani de când este la putere, Erdogan nu şi-a arătat predispoziţia de a renunţa la constrângerile cu care se confruntă cea mai puternică instituţie creştin-ortodoxă din Turcia, Patriarhia Constantinopolului, centrul spiritual a peste 300 de milioane de ortodocşi din întreaga lume.
Domeniile patriarhale, a căror suprafaţă a fost stabilită în urmă cu patru secole şi care erau la fel de întinse ca şi cele ale Vaticanului, au fost reduse drastic. Astfel, singurele posesii ale Patriarhiei Ortodoxe a Constantinopolului de află acum într-un cartier izolat şi decadent al Istanbului, numit Fanar, iar aproape toate proprietăţile au fost "redimensionate" de succesiunea guvernelor de la Ankara. Şcolile ortodoxe au fost închise iar preoţii sunt ameninţaţi mereu de extremişti care demonstreză în faţa Patriarhiei.
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, este admonestat de fiecare dată când îşi părăseşte reşedinţa, iar imaginea sa este arsă periodic de către şovinii turci şi musulmanii fanatici. În plus, acesta este frecvent chemat pentru audieri pe teme irelevante, iar eforturile sale de a demara consolidarea unor clădiri aflate sub custodia Patriarhiei sunt împiedicate.
Persecuţia sistematică a creştinilor ortodocşi în Turcia şi numărul din ce în ce mai scăzut al acestora, aproximativ 2.500, pun Patriarhia Constantinopolului sub ameninţarea dispariţiei.
Lumea internaţională cere îmblânzirea atitudinii Turciei faţă de ortodoxie Anul trecut, 42 din cei 50 de membri ai Comitetului Afacerilor Externe al Statelor Unite au semnat o scrisoare către Erdogan prin care i se cerea să impună guvernului pe care îl conduce să "pună capăt tuturor restricţiilor" asupra libertăţii religioase din cadrul Patriarhiei Ortodoxe a Constantinopolului, pe care Tom Lantos, preşedintele comisiei, o cataloghează drept "una dintre cele mai vechi şi mai mari comori ale omenirii".
Congresmanul susţine ca imperios necesară alăturarea guvernului de la Ankara la politica internaţională şi recunoaşterea suveranităţii Patriarhiei, returnarea proprietăţilor confiscate, redeschiderea şcolilor, inclusiv a seminarului teologic pe insula Halki.Un alt aspect major pe care trebuuie să îl aibă în vedere guvernul turc este acela al neamestecului în alegerea patriarhului, mai ales că este bine cunoscut faptul că Ankara insistă ca patriarhul să fie cetăţean turc.
"Nu statul turc, ci biserica va trebui să fie aceea care să decidă cine devine patriarh ecumenic", a precizat Tom Lantos.
Intransigenţa făţişă de care dă dovadă Guvernul, care vânează acceederea la UE numai pe principii economice, este o dovadă a faptului că Turcia nu este încă pregătită să se alinieze principiilor occidentale, prin urmare nici aderării la UE.