De la secolul fanariot la Uniunea Elenă din România, legăturile dintre cele două ţări au numeroase repere.
Relaţia dintre greci şi români a fost întotdeauna una specială. Multă vreme, grecii au fost chiar conducă tori în Ţările Române. Demonizaţi de o istoriografie contrafăcută, grecii n-au lăsat în urmă dezastrul de care am învăţat în cărţile de istorie.
Departe de a consfinţi „înapoierea pentru mult timp“ a românilor, secolul domniilor fanariote a cunoscut şi numeroase aspecte pozitive, multă vreme ignorate. Istoria a fost aşa: după pacea de la Karlowitz din 1699, după ce Imperiul Otoman a asediat Viena şi a pierdut, puterile europene devin tot mai interesate de dominaţia în Balcani.
O consecinţă directă a fost că turcii şi-au pierdut încrederea în domnii pământeni, care „trădau“ prea uşor (decisivă a fost trecerea lui Dimitrie Cantemir de partea ruşilor, în 1711). Aşa au ajuns în Moldova şi Valahia domnii stră- ini, în special din cartierul ortodox al Constantinopolului, Fanar.
Secolul domniilor fanariote a fost de fapt mai lung, din 1711 până în 1821. El a debutat cu domnia lui Constantin Mavrocordat şi s-a încheiat cu stăpânirile Şuţu (Alexandru în Ţara Românească, respectiv Mihail în Moldova). Stăpânirea a fost deosebit de importantă din punct de vedere cultural şi juridic.
Odată depăşit secolul fanariot, relaţiile greco-române scad treptat în intensitate, menţinându-se însă la un nivel ridicat.
STATISTICĂ
Numărul grecilor, în creştere
1930 - din 18 milioane de locuitori ai României, 17.606 aveau cetăţenie greacă, iar 26.495 s-au declarat de naţionalitate greacă.
1956 - recensământul populaţiei consemnează 11.166 greci, majoritatea plasaţi în zonele urbane.
1992 - recensământul consemnează 3.940 greci. 2002 - recensământul consemnează 6.513 etnici greci din peste 21 milioane de locuitori.
VREMEA LUI CARAGEA
Cod de legi, avere fabuloasă şi ciumă bubonică
Unul dintre cei mai renumiţi domnitori fanarioţi a fost Ioan Caragea (1812-1818). El a devenit faimos pentru primul cod de legi din Valahia („Legiuirea Caragea“ - 1818), dar şi pentru politicile fiscale excesive. Caragea s-a remarcat şi în timpul groaznicei epidemii de ciumă bubonică, izbucnită în 1813. Doar în Bucureşti au murit 40.000 de oameni în timpul „Ciumei lui Caragea“. Domnul a stat retras în acele zile de groază la Mănăstirea Cotroceni. În cei şase ani de domnie, Caragea a acumulat o avere fabuloasă: 3,7 milioane lei-aur. El a fugit din ţară pe 29 septembrie 1818, după ce a trimis „ca un buzdugan“, în avans, sume enorme de bani în Marea Britanie şi Elveţia. După ce a fugit (arzând podurile ca să nu fie urmărit), s-a stabilit iniţial în Pisa (cetate aflată azi pe teritoriul Italiei), apoi la Atena.
EVOLUŢIE
Cronologia principalelor repere ale relaţiilor dintre români şi greci
1722 - e finalizată mânăstirea Văcăreşti, ridicată la iniţiativa lui Nicolae Mavrocordat.
1724 - se încheie construcţia hanului Stavropoleos din Bucureşti, de călugărul Ioanichie Stratonikeas. E sfinţită şi biserica Stavropoleos. 1733-1760 - Academia Domnească din Iaşi e condusă de profesorul Nikolaos Hiliodromeus. Căsătoria cu o româncă îi stabileşte definitiv reşedinţa în Moldova.
1738-1753 - Neofit I este mitropolitul Ungrovlahiei. Fondează biblioteca Mitropoliei şi îi dezrobeşte pe „rumânii“ aflaţi pe moşiile clericale.
1739 - Nikiforos Peloponesiacul devine mitropolit la Iaşi, fiind singurul grec care ocupă această funcţie în întreaga epocă fanariotă.
1763 - Este finalizată construcţia spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iaşi, unde vor profesa numeroşi medici greci, precum Dragachi, Fotaki, Luchi ori Kaloiatru.
1767 - Tipografia din Dealul Mitropoliei devine „Tipografia neamului ortodox al grecilor din Bucureşti“.
1785 - Hagi Dimitrache Papazoglu construieşte în mahalaua Sfântul Gheorghe din Bucureşti hanul Papazoglu.
1830 - Se stabileşte în Ţara Românească Evanghelie Zappas, unul din cei mai bogaţi oameni ai ţării două decenii mai târziu. Interesant este faptul că în 1846 ziarul „Vestitorul românesc“ publica mulţumirile statului român adresate negustorului grec care oferise o mare cantitate de grâu în semn de recunoştinţă.
1833 - Anastasie Polizu construieşte Hanul cu Tei din Bucureşti, în zona Lipscani.
1837-1838 - Navele sub pavilion grecesc reprezintă circa 50% din totalul navelor de comerţ de la Dunărea de Jos.
1841 - Apare primul ziar grecesc din Bucureşti.
1862 - Asasinarea lui Barbu Catargiu îl propulsează pe Apostol Arsakis, ministrul afacerilor externe, în fotoliul de prim-ministru. Autorul primei lucrări de istoria medicinei apărute în România e interimar pentru două săptămâni.
1879 - Se stabilesc relaţii diplomatice la nivel de legaţie între România (care îşi obţinuse independenţa) şi Grecia.
1881 - Ploieştiul are un primar grec: Panait Mihailopol.
1884 - „Universul“ o găzduieş te pe Maria Koutsarida, prima femeie doctor în medicină din România. Tot acum, se naşte la Brăila Panait Istrati, într-o familie mixtă - mama româncă şi tatăl kefalonit.
1901 - Este inaugurată Biserica grecească din Bucureşti.
1906 - Se deschide la Bucuresti prima şcoală a comunităţii elene. Până atunci, limba greacă se preda la gimnaziul Sf. Sava şi în şcoli particulare.
1944-1945 - Războiul civil din Grecia între naţionalişti şi comunişti provoacă un val de emigranţi. O parte se vor refugia în România. 1946-1949 - Al doilea război civil din Grecia „trimite“ în România 12.000 de refugiaţi, majoritatea copii.
1978-1985 - Repatrieri masive ale grecilor din România în ţara de origine.
1990 - Se constituie Uniunea Elenă din România.