Negustorimea Bucureștilor s-a organizat pe bresle, fiecare având sfinții săi ocrotitori, încă din bătrâni, de pe vremea starostiilor.
În fiecare an, breslele își serbau patronii cu slujbă la Biserică și praznic creștinesc, prilej de înfrățire și de omenie față de săracii care trăiau pe lângă negustorime, uneori chiar foști negustori loviți de năpastele vremurilor.
Negustorimea din piețe și hale – strângătoarea hranei de toate zilele ca s-o treacă populației – s-a organizat în 1938 în Asociația comercianților de legume, zarzavaturi și fructe, afiliată Uniunii Generale a Sfaturilor Negustorești din România.
În 1946, sub președinția lui Ștefan Dumitrescu, Asociația, cu prilejul zilei Sfinților Constantin și Elena, a reluat firul vechii tradiții negustorești a serbării patronului odată cu solemnitatea sfințirii drapelului Asociației, naș fiin generalul Dombrowski, primarul general al Capitalei.
În atmosfera marilor sărbători românești, steagurile fâlfâind pe întinsul pieței, negustorimea Oborului, înfrățită cu toată populația cartierului, alcătuită din toate straturile sociale, cu deosebire din lumea muncitorească, a trăit o zi de înălțare sufletească în năzuințele breslei care se confunda ca întotdeauna cu înseși năzuințele țării.
Și cum aceste năzuințe erau închegate în jurul nedezmințitei și totdeauna traincei legături între popor și Scaunul Domniei, negustorimea a ținut să-și manifeste dragostea respectuoasă pentru M.S. Elena, Regina-Mamă, a cărei zi a coincis cu frumoasa sărbătoare a negustorimii din hale și piețe.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric