Meșteșugul românesc a avut de suferit în ultimii ani pentru că povestea a căzut în plan secund, crede Mark Tudose, un meșter lingurar din Sighișoara care și-a propus să reinventeze tradițiile românești.
L-am cunoscut la Biertan, în județul Sibiu, acum două săptămâni, la Transilvania Fest. În piața centrală, aproape de biserica fortificată din comună, Mark lucra aplecat asupra unei linguri. În spate, pe un panou, erau atârnate mai multe modele, sculptate minuțios.
"De cele mai multe ori oamenii sunt atrași de poveste, nu de obiect în sine. De aceea eu promovez obiectele prin poveste", spune Mark.
În timp ce vorbește, ochii și mâinile se concentrează asupra bucății de lemn pe care o ține pe genunchi. În câteva minute, din mânuirea instrumentelor, apare conturul unei case, apoi ușa, ferestrele, acoperișul. Pe acoperiș, cuibul unei berze, simbol al norocului. Una dintre cele mai bine vândute linguri este cea a norocului. "Se spune în tradiția populară că atunci când o barză își face cuibul pe o casă, o protejează de foc, de hoți și de ape".
Transilvania, mai mult decât poveștile cu Dracula
Mark Tudose provine dintr-o familie de meșteri care lucrează în lemn și a învățat de la bunicul său cum să spună povești pe linguri. Are 34 de ani şi s-a mutat din Bucureşti la Sighişoara, unde poate fi găsit la Casa Vlad Dracul.
"Oamenii caută lucruri simple, povești despre dragoste, noroc, speranță". Iar el asta ilustrează pe linguri făcute din lemn de salcie, plop sau tei. Preferat este lemnul de tei, pentru că se lucrează mai ușor. Odată terminate, unele obiecte sunt lăsate la culoarea naturală, iar altele sunt date cu ceară de albine, ceea ce le dă o culoare mai închisă, dar și mai multă rezistență în timp.
Mark vrea să arate lumii că Transilvania înseamnă mai mult decât poveștile despre Dracula. Lingurile din Transilvania, care îi sunt foarte dragi, cuprind simboluri ale dualității, creștine, dar şi precreștine, cum ar fi soarele care simbolizează speranța. La fel și cocoșul. Lingurile cu două păsări spun povestea Dragobetelui, fiind un simbol al dragostei. Șarpele este simbolul puterii, bufnița al înțelepciunii.
"Practic am câteva linguri de bază care nu lipsesc de pe panoul meu, cea cu simbolul norocului, al maternității, al îndrăgostiților, al puterii, al înțelepciunii". Bunicul lui are în colecție peste 110 linguri, dar Mark nu a apucat încă să le facă pe toate în cei patru ani de când se concentrează serios pe acest meșteșug.
Lucrează la o lingură între trei și cinci ore, iar prețul variază în funcție de complexitatea obiectului. Pornește de la 3 lei și poate ajunge la 70 de lei. "Glumesc cu unii clienți care mă întreabă cât costă o lingură, răspunzându-le că depinde când mă opresc eu din lucru".
Orice lucru fără o poveste este neterminat
De prea multe ori, magazinele de suveniruri și muzeele se axează prea mult pe obiecte și nu pe povești, crede meșterul. Punând povestea pe primul loc, Mark Tudose folosește simboluri din Moldova, mai ales cele cu animale, din Maramureș - simboluri geometrice și creștine - și din Transilvania.
De câteva ori pe an vine la târgurile de la Muzeul Țăranului Român, unde are ocazia să învețe alte modele de la diverși meșteri.
Mark Tudose are un site unde susține meșteșugul românesc. Zâmbind, face o comparație cu o replică din filmul românesc "Filantropica" - o mână întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană.
"Motto-ul site-ului meu spune că orice lucru fără o poveste este neterminat", spune meșterul.
"Cred că orice meșteșug în ziua de astăzi poate fi reinventat prin poveste, pentru că în spatele oricărui obiect tradițional din orice zonă există niște simboluri și o poveste. Și după părerea mea, oamenii, mai mult sau mai puțin conștient se uită în viață după poveste".
Festivalurile, o oportunitate de a atrage turişti
„Festivalurile reprezintă ocazii extrem de valoroase pentru a prezenta, vinde şi promova poveşti, locuri, oameni”, spune Oana Ioniţă, coordonator de comunicare pentru Transilvania Fest.
Potrivit acesteia, pe lângă componenta de distracţie şi amuzament, scopul festivalurilor este să „lege şi să păstreze contactul între producătorul real şi consumatorul final” şi, în acelaşi timp, să atragă turişti, mai ales din afara ţării.
„Turiştii din afara ţării (mai ales cei din vestul Europei) sunt mult mai deschişi la nou - de fapt la vechi, tot timpul se plâng de faptul că la ei nu mai există decât vestigii ale tradiţiilor şi obiceiurilor de acum câteva sute de ani, iar la noi găsesc aceste tradiţii şi obiceiuri încă în viaţă”, spune ea.
Asociaţia Transilvania Fest, pentru ediţia din 2010, a căutat meşteşuguri şi obiceiuri din zona Biertan, a discutat cu localnicii, i-a ajutat să se certifice ca mici producători, le-a oferit sfaturi de promovare şi vânzare, a invitat, fără implicaţii financiare din partea acestora, meşteşugari şi producători deja avizaţi din regiunea Transilvania. Totul pentru a promova Biertanul, alături de meşteşugarii şi producătorii din zonă.