Regele Carol I: D-v., senator? Aveţi etatea? Dl. Sipsomomi: Îmi lipsesc numai câteva luni, Majestate

Considerat fondatorul presei dobrogene, Constantin N. Sarry a fost martorul și cronicarul, în noiembrie 1912, al primelor alegeri parlamentare din Dobrogea.

Drept urmare, pe 25 ianuarie 1913, publica în gazeta „Dobrogea Jună”, pe care o întemeiase la 1904, articolul „Vremuri grele”:

„Mă găsesc încă sub impresiunea celor dintâi alegeri parlamentare din provincia noastră.

Parcă-i văd: toţi desculţii, hămesiţii, paraziţii cluburilor şi ai diverselor localuri de noapte, înţoliţi acum cu câte un pardesiu nou, căptuşiţi cu un prim strat de grăsime, datorită acontului din fondurile zise secrete, plini de gaze spirtoase şi mai ales de fumuri, - chemaţi la putere, cum ocupă coridoarele şi cabinetele celor două prefecturi, «poantând» şi «preparând» alegerile ...

Unul e însărcinat cu alegătorii, cari vor fi reţinuţi acasă; altul clasează numele acelora, cari vor fi aduşi «pachet» la vot; al treilea, proaspăt funcţionar superior al regimului, întocmeşte lista persoanelor, cari vor fi chemate de prefectul sau poliţaiul respectiv şi puse să jure pe copii, pe neveste, pe vitele din bătătură, că vor vota pe «omul indicat de Rege să reprezinte țara în aceste momente de grea cumpănă»; al patrulea se ocupă cu candidaţii de slujbe şi cu solicitatorii a tot felul de favoruri; al cincilea, cel mai spătos, se obligă să convingă pe cetățenii mai recalcitranţi, - şi fiecare din aceştia îşi execută, în ziua de alegere, partea de program, cu o punctualitate în raport - vorba d-lui Tache Ionescu - cu «revărsarea Nilului»...

Parcă-i văd, - îi judec însă şi astăzi, cu aceeaşi compătimire cu care îi priveam şi atunci! Bieţi ticăloşi, meniţi a servi de coadă de topor azi unuia iar mâine altuia, ursiţi a fi luaţi a doua zi la goană, pentru ca să umple iar cafenelele afumate şi tavernele înăcrite! ...

Creaturi ale partidelor politice, nenorociţii aceştia formează cea mai grea şi mai urâcioasă a lor povară... Măcar cele d'intâi alegeri parlamentare din Dobrogea însă, trebuiau - şi puteau - să fie scutite de o aşa nevrednică ticăloşie şi de aceşti bieţi ticăloşi ! Relevez lucrul, nu ca o protestare înpotriva regimului actual - căci oricare altul din partidele noastre ar fi procedat la fel ! - ci ca un simplu document al timpului.

Dar, în sfârşit guvernul are şi reprezentanți dobrogeni în sfatul, care în mod mecanic îl descarcă de toate gestiunile. Alegerea acestora, afară de două fericite excepțiuni, a fost cea mai cumplită palmă ce s'a putut aplica vr'o dată ţării româneşti.

A căuta cu orice preţ să dovedeşti că, nici după treizeci şi cinci de ani, România n 'a fost în stare să formeze în Dobrogea 14 cetăţeni, cari s'o reprezinte cu vrednicie şi cu cinste - şi fixarea celor 14 candidaţi guvernamentali, străini de locul şi de păsurile noastre face această dovadă - constitue o ruşine şi o nedemnitate, pe care, dacă politicianismul român le utilizează, neamul românesc nu le merită însă cu nici un preţ...

Următorul dialog absolut autentic dă întreaga şi cea mai înaltă măsură a valoarei «reprezintanţilor» Dobrogei.

  1. Sa Regele, primind comisiunea cu răspunsul la adresa de mesaj a Senatului şi oprindu-se în faţa d-lui M. Sipsomo, alesul Tulcei, îl întreabă :

- D-v., senator ? Aveţi etatea ?

- Îmi lipsesc numai câteva Juni, Majestate.

- Unde aţi fost ales ?

- La Tulcea, Sire.

- Aţi fost vreodată pe acolo ?

- Da, Majestate, Am stat o lună, în timpul alegerilor.

- Lacul Razelm l-aţi vizitat ?. .. Frumos judeţ!

Orice comentarii ar scădea savoarea acestei picanterii cu adevărat regale.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric