Rusia era hotărâtă să ia locul Imperiului Otoman ca forță dominantă în regiune, dar principatele române intraseră și în atenția Austriei, care înaintase în Europa de Sud-Est de la sfârșitul secolului al XVII-lea, scrie Hitchins Keith în „Scurtă istorie a României”.
Pe măsură ce Imperiul Otoman dădea semne de slăbiciune, celelate mari puteri analizau posibilitățile de-i împărți teritoriul încă vast.
Rusia era puterea mai agresivă. I-a înfrânt pe otomani în trei războaie – 1768-1774, 1787-1792 și 1806-1812 – și și-a extins astfel influența asupra țărilor române, până la exercitarea unui protectorat informal asupra lor.
„Proiectul grecesc”
Stabilirea unor legături statornice ale țărilor române cu Rusia a devenit principalul obiectiv al conducătorilor ruși, obiectiv enunțat de Ecaterina cea Mare în „proiectul grecesc” din anii 1770 și 1780.
Prefigurând alungarea turcilor din Europa și chiar renașterea Imperiului Bizantin, ea a propus, ca partea a reorganizării teritoriilor principatelor române, unirea Moldovei și a Țării Românești în „Regatul Daciei”.
Acest plan prevedea ca Regatul Daciei să fie condus de un domnitor acceptat de Rusia și urma să fie o zonă neutră între Rusia, Austria și Imperiul Otoman.
Tratatul de la Iași din 1792 a adus Rusia pentru prima oară la hotarele Moldovei prin ocuparea teritoriului dintre Bug și Nistru.
Prin Tratatul de la București din 1812, Rusia a înaintat până la Dunăre, anexând Basarabia.
Ion Câmpineanu deplângea, în 1838, căderea la 1812 a proiectului Regatului Daciei şi pierderea „uneia din cele mai frumoase provincii ale Moldovei", Basarabia.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric