Ciorchini de oameni se revarsă încet din burta tramvaiului, care răsuflă uşurat cu un geamăt metalic.
Claie peste grămadă, pasagerii forţează ieşirea încercând să cucerească îngusta fâşie de beton care-i desparte de maşinile din trafic. O echilibristică într-un picior, riscantă pentru cei coborâţi primii şi împinşi la marginea refugiului.
Într-un cor de bombăneli şi ghionturi, navetiştii se lipesc intim unul de celălalt şi aşteaptă să se facă roşu la semafor. Câţiva nu rezistă şi se aruncă printre maşinile în mişcare, declanşând o hărmălaie stridentă de claxoane. E povestea navetiştilor care vin în fiecare seară obosiţi de la serviciu şi încearcă să coboare din tramvai în aglomerata intersecţie Basarabia - Chişinău.
Refugiul e îngust, iar la orele de vârf nu face faţă asaltului celor c are merg spre case. Scenariul se repetă dimineaţa, pe celălalt sens, când o mare de oameni aşteaptă pe peron sosirea tramvaiului care-i duce spre serviciu, blocând involuntar coborârea pasagerilor din vehicul. În grija nimănui
La Muncii, la Iancului, la Unirii şi în mai toate marile intersecţii ale Capitalei, refugiile nu sunt suficient de late ca să preia şuvoaiele de pasageri. Aceştia se descurcă cum pot, înghesuindu-se sau punându- şi viaţa în pericol în faţa maşinilor. În mod paradoxal, staţiile care nu dispun de peroane par să fie mai sigure pentru că maşinile sunt obligate să staţioneze la oprirea tramvaiului.
Într-o infrastructură de mult depăşită de numărul bucureştenilor, e greu de stabilit cine e responsabil pentru îmbunătăţirea condiţiilor. Potrivit OUG nr. 109/2005, „amenajarea, semnalizarea rutieră şi întreţinerea staţiilor publice pentru urcarea/coborarea persoanelor transportate se asigură de către administraţia publică locală, administratorul drumului sau deţinătorul acestuia, după caz”. Adică de toţi şi de nimeni. Nu există standarde RATB nu răspunde de refugiile de tramvai, regia fiind exclusiv operator de servicii de transport. Potrivit informaţiilor furnizate totuşi de cei de la RATB, nu există un standard pentru dimensionarea peroanelor care deservesc liniile de tramvai.
Proiectarea peroanelor şi a dimensiunilor de gabarit este făcută de elaboratorul studiului de circulaţie autorizat, în vreme ce proiectul tehnic al peroanelor (pavaje, betoane, borduri, mobilier urban, gard protecţie etc.) este realizat de proiectantul infrastructurii pentru lucrările comandate de Primăria Municipiului Bucureşti. Aglomerate precum tramvaiele 41
Începând cu anul 2000, toate lucrările de modernizare a liniilor de tramvai s-au făcut cu peroane la care călătorii sunt protejaţi de zona carosabilă cu gard de protecţie. Acestea sunt totuşi puţine, raportat la zecile de refugii de tramvai existente în Capitală. În plus, şi peroanele moderne dotate cu bare de protecţie au probleme. Pe linia tramvaiului 41, cel puţin două staţii, cea de la Crângaşi şi cea de la Moghioroş, sunt arhipline la oră de vârf.
INDOLENŢĂ Slalom printre maşinile parcate
O altă problemă sunt refugiile care coincid cu trotuarele, de cele mai multe ori înţesate de maşini parcate ilegal. La staţia Electrotehnica din Pipera, călătorii aşteaptă tramvaiul printre maşini, vehiculul însuşi fiind incomodat uneori de prezenţa acestora. Potrivit Codului Rutier, în peri metrul staţiilor de transport în comun este interzisă oprirea şi staţionarea vehiculelor, iar respectarea acestei reguli trebuie urmărită de Brigada de Poliţie Rutieră şi de autorităţile locale, care trebuie să ridice maşinile.
Recomandările noastre
