Statul român încasează printre cele mai mici redevenţe din lume din extracţia de petrol, de până la cinci ori mai mici decât statele din vârful clasamentului.
Teoretic, redevenţa este de 3,5% până la 13,5% în funcţie de tipul zăcământului, ceea ce este din start un interval destul de scăzut. Practic, Petrom poate aplica acest procent, până în 2014, la valoarea de 26 de dolari pentru un baril, deşi preţul internaţional a depăşit 125. Aşa se face că practic întreaga producţie naţională de petrol a fost cedată anul trecut cu echivalentul a 4 dolari barilul.
Acesta este unul dintre cele mai reduse niveluri din lume, cu excepţia celor din Australia sau Marea Britanie, unde nu există redevenţe, ci doar impozitare progresivă a profiturilor, de până la 50%. De asemenea, multe ţări folosesc un model de participare a statului la profit, care poate ajunge la 85% sau de operare exclusivă prin intermediul unui fond suveran. Dintre ţările care folosesc sistemul redevenţelor, la coada clasamentului se mai află Brazilia, care cu doar 10% tot încasează 12 dolari pe baril, adică de trei ori mai mult decât România. În schimb, SUA ajunge la 20 de dolari pe baril iar Rusia - la 24. Declaraţia preşedintelui Traian Băsescu referitoare la posibila majorare a redevenţelor petroliere din 2014 readuce în discuţie un subiect important pentru economia naţională.
Dincolo de patimile pe care le stârneşte discuţia, mai ales în rândul şoferilor şi al transportatorilor auto, o privire aruncată "peste gard" scoate în evidenţă relaxarea fiscală pe care a promovat-o statul român din 1990 şi până astăzi în acest domeniu. Redevenţele plătite pentru extragerea petrolului sunt între 3,5% şi 13,5% din preţul de referinţă stabilit în funcţie de cotaţiile internaţionale. În combinaţie cu impozitul pe profit de doar 16%, ele fac din România una dintre ţările de unde este cel mai convenabil să extragi petrol. La nivel internaţional s-au impus patru tipuri mai importante de taxare a petrolului extras.
Tipuri de taxare
Cea pe care o aplică şi statul român, bazată pe redevenţe, mai este folosită în ţări ca Rusia, Statele Unite, Canada, Brazilia şi Nigeria. Procentele sunt de regulă mult mai mari, de la 17% în sus, iar în unele cazuri sunt combinate cu alte modalităţi de taxare.
A doua modalitate este participarea statului la împărţirea rezultatelor. Poate fi vorba de livrarea către stat a unei părţi din petrolul extras, fie de compensarea acestuia în bani. Metoda este asemănătoare celei din România anilor ‘90. Ţările care o aplică sunt în general ţări africane sau din zona mării Caspice.
A treia variantă este impozitarea supraprofitului. Poate fi vorba de diferenţa dintre preţul de piaţă şi costul de producţie sau de depăşirea unei rate de rentabilitate prestabilite, de la o ţară la alta. Dintre ţările care aplică acest sistem, cele mai importante sunt Australia, Norvegia şi Marea Britanie. O a patra variantă, întâlnită în Orientul Mijlociu, China sau Algeria, este exploatarea zăcămintelor de petrol fie de către companii deţinute de stat, fie în parteneriat cu acestea. Click pe imagine pentru a mări
CALCUL
Cât ajunge preţul benzinei dacă redevenţele se transformă în subvenţii
Calcularea redevenţei în funcţie de preţul de piaţă al petrolului ar creşte sumele încasate de stat de la Petrom de la 387 de milioane de lei anul trecut până la peste 1,8 miliarde de lei, luând în calcul cotaţia actuală. Având în vedere consumul de carburanţi, de circa 375 de milioane de tone, transferul surplusului de redevenţe în subvenţii pentru carburanţi ar scădea preţul benzinei şi motorinei cu aproape 50 de bani pe litru. Totodată, o dublare a redevenţei, până la un nivel asemănător celor din alte ţări, ar scădea cu circa un leu pe litru preţul carburanţilor.