Iubirea şi dorinţa sexuală se dezvoltă în două zone cerebrale diferite, dar localizate extrem de aproape una de cealaltă.
Aceasta este concluzia la care a ajuns nu demult Jim Pfaus, psiholog canadian la Concordia University, ajutat în studiul său de către de colegii americani şi elveţieni. Ca un drog Studiul internaţional a identificat zonele cerebrale implicate în trecerea de la dorinţă la iubire, care acţionează asupra organismului nostru ca un drog, conform tgcom.it. Faptul că iubirea „îşi are domiciliul“ în creier este un lucru deja demonstrat. Ce nu se ştia însă erau zonele cerebrale implicate în acest proces şi, mai ales, dacă aceste zone sunt responsabile şi cu dorinţa sexuală. „Cei doi stimuli activează zone specifice ale creierului, aflate în legătura una cu cealaltă“, a explicat Pfaus. Corpul striat – unul dintre nucleii telencefalului – este martor la procesul care transformă dorinţa sexuală în iubire, însă stimulii sunt înregistraţi în două zone diferite. Obiectiv concret Dorinţa sexuală activează aceeaşi zonă a „plăcerii“ care este stimulată de mâncare şi de sex. Iubirea, în schimb, activează zona „condiţionării“, asociată lucrurilor sau persoanelor care au legătură cu recompensa sau plăcerea. „Dorinţa sexuală are un obiectiv concret, în timp ce iubirea este ceva mult mai abstract şi mai complex, independentă de prezenţa fizică a persoanei iubite“, a mai explicat Pfaus. „Iubirea este, de fapt, o dependenţă care se naşte din dorinţa sexuală recompensată“, a adăugat Pfaus. Şi a concluzionat: ”Poţi să doreşti sexual pe cineva, fără să îl iubeşti. Cu toate acestea, poţi ajunge să îl iubeşti dacă acesta ajunge să activeze zonele acelea din creier ocupate cu recompensele!”.