La o lună după intervenţia coaliţiei internaţionale în Libia, rebelii par să fi învăţat una dintre lecţiile dureroase ale războiului: curajul fără pregătire militară te apropie mai mult de moarte decât de victorie.
Pe 19 martie, zeci de avioane şi nave de război ale aliaţilor, în frunte cu SUA, Franţa şi Marea Britanie, au declanşat un atac furibund asupra forţelor militare pro-guvernamentale libiene, cu scopul declarat de a aplica rezoluţia ONU 1973, care autorizează impunerea unei zone de interdicţie aeriană şi toate măsurile necesare pentru protejarea civililor din ţara nord-africană.
Primele raiduri au fost lansate într-un moment disperat pentru rebelii libieni, care luptau cu forţele lui Muammar Gaddafi la periferia oraşului Benghazi.
Când experţii militari britanici şi francezi vor sosi la Benghazi, unde se află cartierul general al insurgenţilor, vor constata că aceştia au renunţat la practica din martie, când trimiteau direct în prima linie civili fără experienţa frontului, mulţi întorcându-se în sicrie.
Acum, tactica e cu totul alta: la luptă merg doar cei cu trecut militar, în timp ce voluntarii civili sunt detaşaţi la punctele de control sau pe poziţii defensive, în jurul oraşului Benghazi, potrivit cotidianului britanic "The Guardian".
Curaj, haos şi moarte
"La început era haos", povesteşte Bejou Marey (48 de ani), care a renunţat la postul de pilot în Dubai pentru a se alătura rebelilor. "Oamenii mergeau direct la război. Dacă o armă se bloca, nu ştiam ce să facem. Doi dintre cei mai buni prieteni ai mei au fost ucişi chiar lângă mine", îşi aminteşte Marey.
În prezent însă, lucrurile stau cu totul altfel. Foşti militari precum Faraj Mohamed - un bărbat care a făcut parte timp de 30 de ani din armata lui Gaddafi - îi învaţă pe voluntari cum să folosească o armă AK-47 şi le prezintă arsenalul de care dispun rebelii (tunuri antiaeriene, lansatoare de rachete etc.).
Pregătirea unui civil durează aproximativ o lună, timp în care acesta acumulează, printre altele, informaţii privind tactica militară şi este supus unei evaluări psihologice înainte de a fi trimis în linia întâi. Asta pentru că insurgenţii nu au nevoie de nebuni care să alerge cu arma în mână, explică Faraj Mohamed.