Gigi Becali a tras de maneta umilintei. 90 de minute de rulaj si la final jackpot-ul era palpabil: locul II.
Daca in 2006, in urma unei victorii, Dinu Gheorghe era dirijorul corului de behaituri in autocarul jucatorilor rapidisti, daca Borcea se lauda in interviuri ca a plans de ciuda in '86, atunci cand Steaua castiga Cupa Campionilor, latifundiarul Becali a ales sa planga si el, insa de fericire, in loja lui Dinamo, dupa victoria "ros-albilor" in fata Clujului. De bucurie a pierdut notiunea de rivalitate si, negasindu-si cuvintele, a explodat intr-un latrat de spartan autentic, culminand in promisiunea de a vorbi la superlativ despre sefii dinamovisti.
Grea misiune pentru ultrasii stelisti. Ce sa inteleaga Tweety din mesajul latifundiarului? Dupa ce a fost instigat ani de-a randul la violenta, de declaratiile razboinice ale conducerii, acum se simte parasit si este pus in fata faptului de a inlocui tortele ascunse in pantaloni cu buchete de garoafe, la derby-urile cu rivalele. Si nu pe motivul ca terenul ar putea fi suspendat, ci ca rivalii lor traditionali nu mai sunt de fapt rivalii lor. Sunt prietenii lor.
Imaginati-va un metrou plin de suporteri "ros-albastri" si dinamovisti la un loc. Cum el, suporterul stelist, ii cedeaza locul unui fan dinamovist, cocarjat de prea multe fulare alb-rosii la gat. Cum el, suporterul din Stefan cel Mare, ii aminteste la portavoce, din mijlocul galeriei, de vremurile glorioase ale fotbalului romanesc, cand Steaua avea Europa la picioare.
Probabil, lui Becali nu i-ar fi frica sa-si lase nesupravegheat Maybach-ul intr-o parcare din Stefan cel Mare, iar Borcea si-ar repara pana de cauciuc chiar in fata stadionului din Ghencea, ajutat de ultrasi stelisti vopsiti pe fata. Evident, nepunand nicio clipa la indoiala nevinovatia ultrasilor de a fi imprastiat cuiele pe sosea.
Neindoielnic, idealul fotbalului romanesc este civilizatia. |nsa cand ea tinde sa se realizeze fortat, efectele sunt cel putin inverse, daca nu dramatice. E ca in cazul casatoriilor fortate de parinti, din interes de rang sau de bani, si care esueaza in divorturi timpurii, asta in cel mai bun caz.
Sportul presupune fair play, notiune care impune respectul adversarului. Cum ar putea cineva sa isi respecte partenerii de intrecere, daca nu isi respecta propriii aliati: suporterii.
Ma intreb daca Becali si-ar mentine promisiunea, atunci cand ar afla ca Borcea tocmai si-a anuntat candidatura la prezidentie. Ma rog, era doar o gluma, insa a lui ce-o fi?