Anul viitor va fi inaugurat in Bucuresti primul bloc inteligent. El o sa fie controlat de un computer care va supraveghea lumina, temperatura si consumul de utilitati. Sunt convins ca ar fi putut fi un subiect savuros pentru Chaplin, dar poate ca nu comedia tehnologica este cea mai importanta in cazul nostru. Desi as vrea sa stiu cum au sa se distreze locatarii cu computerul care o sa  ia decizii trasnite cand nu sunt ei acasa. In rest, totul suna perfect intr-o lume blocata in trafic.

Temperatura va fi reglata de pe mobil, televizorul va functiona numai pe programele selectate, accesul va fi permis numai cu amprenta, o mandrete de viata. Povestea asta frumoasa care imi intareste convingerea ca traim intr-un Afganistan intrerupt din cand in cand de bune intentii mi-a adus aminte de mai vechiul meu vis legat de un sistem universal de supraveghere. Acesta ar fi trebuit sa sanctioneze pentru inceput, prin socuri electrice usoare, micile greseli de vorbire sau gandire ale unor persoane publice. Dar nu ar fi rau ca el sa fie dezvoltat si racordat cu timpul la un computer central care sa asigure mentinerea inteligentei si frumusetii lumii.

La urma urmei, chiar sa nu invete nimic specia umana din filmele in care robotii preiau conducerea si computerele incep sa duca o viata de huzur si dezmat pe spinarea bietilor oameni, care trebuie sa stea in tuburi si sa roteasca neuronul, precum magarii roata putului de apa? De-asta e bine sa folosim spre binele general niste descoperiri care par sa tina exclusiv de lumea luxului. De ce sa iesi din casa daca nu te-ai spalat de la revolutie?

Computerul locului blocheaza usa si da drumul la apa. Cu conditia sa curga, bineinteles, dar de-asta e computer, sa gaseasca solutii. Si daca da drumul la apa, e normal sa nu o mai opreasca, dupa ce blocheaza toate scurgerile, pana ce sconcsul cu fata umana nu intra la dus, impreuna cu intreaga familie. Daca injura, cumva, computerul are dreptul sa-l gadile pana cand se da batut si rade.

Daca nu se piaptana, computerul are dreptul sa-l fugareasca prin casa cu o masina de tuns si cu un tub de fixativ pana cand coafura rezista. Daca vrea sa se urce imputit in mijloacele de transport, computerul poate sa inchida usile cu mesajul: Pentru ca meriti! Daca arunca gunoaie din masina, computerul universal poate sa-i arunce o roata de roaba in parbriz. Vine beat si nervos acasa, computerul incalzeste cititorul de amprenta pana la incadescenta si ii citeste „Somnoroase pasarele”.

Atunci cand creste riscul de alerta chimica, computerul are voie sa traga cu spray-uri si sa foloseasca tunul de parfum discret. Persoanele care miros a usturoi de dimineata primesc masti de protectie si echipament special pe care scrie: am renuntat sa incerc sa raman om, hraniti-ma cu patrunjel si cuisoare. Ai pofta brusca de caltabosi si palinca exact cand esti ministru, esti imediat localizat prin satelit de cateva avioane Hercules, care arunca la punct fix sute de tone de spaga. La fel de bine-venita ar fi interventia marelui computer atunci cand la radio sau la TV se spun prostii, minciuni sau sunt proferate indemnuri la inscrierea in conjuratia imbecililor.

Taie curentul preventiv atat la emitator, cat si la receptor sau, in cazul utilizatorilor avansati, introduce avertizarea: atentie, astia fac misto de dumneavoastra. Tot el ar putea regla echilibrul in privinta defrisarilor, activand senzorul de autodistrugere a drujbelor sau functia de urmarire a taietorului sau exploatatorului smintit de catre propria drujba.

Sunt atatea de facut pentru bietul computer, ca te si apuca mila de el, saracul. Asa ca mai bine vorbim despre progres si tehnologie, pentru ca asta nu are pana una alta nicio legatura cu starea generala a speciei. Iar reglarea computerizata a aparentelor va ramane multa vreme pasul unic pe care-l poate face omul care citeste linistit ca se vor inaugura mii de blocuri de 1.000 de etaje, supravegheate de computere.

Dupa care, se poate ridica plictisit pentru a activa senzorul de varsat cafea in tastatura si rasul din off.