Războiul dintre SUA și China este inevitabil? Trump și Xi, prinși în „capcana Tucidide”

În cartea sa „Sortiți războiului”, politologul american Graham Tillett Allison Jr., profesor la Școala de Guvernare de la Harvard, pune în circulație o idee interesantă pe care o numește „Capcana lui Tucidide”.

Potrivit lui Allison, „atunci când o mare putere amenință să o înlocuiască pe alta, rezultatul este aproape întotdeauna războiul”. Evocarea istoricului antic Tucidide face referire la o frază din Istoria Războiului Peloponesiac: „Ceea ce a făcut inevitabil războiul a fost creșterea puterii ateniene și teama pe care aceasta a provocat-o în Sparta”.

N-am de gând să vă plictisesc cu referiri la istoria antică și nici n-am să vă dau exemplele pe care Allison Jr. își bazează teoria. O să trec direct la subiect și o să vă spun că, potrivit Wikipedia, termenul “Capcana lui Tucidide” a fost folosit într-un anunț publicitar publicat de The New York Times pe 6 aprilie 2017, cu ocazia întâlnirii președintelui american Donald Trump cu omologul său chinez Xi Jinping.

Deși sunt semne încurajatoare că războiul comercial dintre SUA și China se apropie de un armistițiu, ce-i drept parțial, lumea s-a schimbat major pe fondul luptei dintre SUA și China. Iată ce susține prestigioasa companie de consultanță Capital Economics într-o postare intitulată „Sfârșitul globalizării”.

„Apariția Chinei ca superputere în creștere a provocat, cum era și normal, dezacorduri economice cu Occidentul. Mai important, a dus la „capcana Tucidide”.

SUA, superputerea actualei ordini mondiale, a amenințat China, puterea în creștere, cu sancțiuni economice, toate în încercarea de a opri ascensiunea sa spre statutul de următoare superputere globală. Au existat (în istoria mondială n.r.) 16 cazuri în care puterile în creștere au amenințat să înlocuiască puterile status quo-ului în ultimii 500 de ani, iar aproximativ 12 dintre acestea s-au încheiat cu un război”.

Cu alte cuvinte, războiul comercial al lui Trump pare să fi fost inevitabil, lasă să se înțeleagă experții. „În timp ce emisfera occidentală a consumat timp de trei decenii, emisfera estică a fabricat mărfurile (ceea ce a produs o creștere a inegalității în Occident și astfel au fost stârnite protecționismul și naționalismul)”.

Dar nu numai confruntarea economică dintre americani și chinezi lovește în procesul de globalizare. „Este posibil ca de-globalizarea să fie doar un hiatus temporar și ca o descoperire tehnologică neprevăzută să declanșeze un nou val de globalizare. Dar astfel de valuri sunt rare.

De fapt, există mai multe motive - chiar înainte de a lua în considerare războiul comercial – pentru care globalizarea și-a atins limitele. În primul rând, au fost făcuți toți pașii majori pentru integrarea sistemului global. În al doilea rând, tehnicile avansate de fabricație fac ca scăderea costurilor cu forța de muncă să nu mai depindă de locul în care are loc procesul de producție.

În al treilea rând, lanțurile de aprovizionare complexe au atins limita și este foarte puțin probabil ca Republica Populară Chineză să își deschidă piețele de capital în mod semnificativ”.

Mult mai probabil, în opinia analiștilor economici de la Capital Economics, este ca lumea să se „îndrepte către o perioadă de de-globalizare”. Evident, acest proces va fi mult mai intens dacă Donald Trump fi reales. Nici în cazul unei victorii a democraților, restaurația globalistă nu va fi simplă.

„Toate acestea s-ar putea schimba dacă un nou președinte va fi ales în 2020. Tarifele ar putea fi eliminate și globalizarea se va întoarce, dar, în ansamblu, este probabil ca daunele aduse lanțurilor de aprovizionare globale complexe să fi fost deja făcute și să afecteze globalizarea până cel puțin în 2025”.

Dincolo de aceste explicații complicate, un lucru cred că este destul de clar. Războiul comercial al lui Trump nu este opera unui „analfabet economic”, ci o încercare de a opri declinul Statelor Unite fără a declanșa un război clasic. Că vrea, că nu vrea, orice lider politic va trebui să țină seama că, de acum înainte, e posibil ca în locul globalizării să avem de a face cu blocuri aflate în competiție pentru resurse și piețe de desfacere.