Persoanele care sunt în situația în care nu-și pot plăti ratele au anumite drepturi pe care băncile ar trebui să le respecte. Aceste drepturi sunt prevăzute în OUG nr. 52 din anul 2016.
Persoanele care nu mai fac față ratelor din diverse motive, trebuie în primul rând să anunțe banca. Legea obligă băncile să găsească soluții pentru clienții care au dificultăți în privința plății ratelor. Bancă îi poate ajuta, prin diverse metode, să-și plătească suma de bani datorată, conform dcbusiness.ro
Prevederi în acest sens sunt cuprinse în OUG 52/2016. La articolul 46 aliniatul 1 se spune că: ”În situaţia în care un consumator se află în dificultate de plată, creditorul şi consumatorul trebuie să conlucreze pentru a stabili motivele apariţiei dificultăţilor şi pentru a se lua măsuri adecvate de către creditor.”
Drept urmare, banca este obligată, de pildă, să amâne pentru o perioadă, plata ratei. Sau poate să prelungească durata de rambursate, să micșoreze dobânda, sau să scadă rata, etc.
Totalitatea prevederilor art. 48 a OUR nr. 52 din 2016
”(1) Creditorul, respectiv entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe trebuie să ţină cont de circumstanţele individuale ale consumatorului, de interesele şi drepturile consumatorului, precum şi de capacitatea de rambursare a acestuia atunci când oferă soluţii. (2) Soluţiile oferite de creditor pot include: a) refinanţarea totală sau parţială a contractului de credit utilizând una din ofertele curente ale creditorului; b) prelungirea duratei contractului de credit; c) schimbarea tipului contractului de credit; d) amânarea plăţii sumei totale sau parţiale a ratei de rambursare pentru o perioadă; e) schimbarea ratei dobânzii; f) oferirea unei perioade fără plăţi; g) reducerea pe perioade scurte a ratei; h) consolidarea mai multor credite care poate oferi un termen mai lung de creditare şi o rata mai mică; i) rescadenţarea ratelor; j) reeşalonarea ratelor; k) conversia creditelor. ale creditorului; b) prelungirea duratei contractului de credit; c) schimbarea tipului contractului de credit; d) amânarea plăţii sumei totale sau parţiale a ratei de rambursare pentru o perioadă; e) schimbarea ratei dobânzii; f) oferirea unei perioade fără plăţi; g) reducerea pe perioade scurte a ratei; h) consolidarea mai multor credite care poate oferi un termen mai lung de creditare şi o rata mai mică; i) rescadenţarea ratelor; j) reeşalonarea ratelor; k) conversia creditelor.”
Totodată, în articolul 50 al aceleași Ordonanțe este prevăzută și oblugația băncilor de a preveni situația în care o persoană să ajungă să fie executată silit.
”(1) Creditorul depune diligenţe pentru a preveni declararea scadenţei anticipate, iniţierea procedurilor de executare silită a consumatorilor ori vânzarea debitelor restante către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe. (2) Creditorul trebuie să facă dovada că a depus diligenţele necesare în vederea evitării iniţierii procedurilor prevăzute la alin. (1). (3) În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2), cel mai târziu după înregistrarea unui număr de 60 de zile consecutive restanţă de către consumator, creditorul va depune diligenţele necesare pentru a transmite în scris consumatorului soluţii corespunzătoare pentru achitarea debitului, pe baza informaţiilor primite de la consumator privind situaţia sa. (4) Oricând pe parcursul relaţiei contractuale, la solicitarea consumatorului, creditorul oferă acestuia soluţii corespunzătoare pentru achitarea debitului, chiar dacă nu sunt înregistrate restanţe, însă consumatorul face dovada unei situaţii dificile sau a iminenţei neplăţii.”