Severitatea poate naşte copii labili psihic, iar o atitudine hiperprotectivă inhibă personalitatea. Echilibrul celor mici vine din sănătatea psihică a părinţilor.
Din dorinţa de a fi permanent în graţiile celui mic ori din convingerea oarbă că îl fac om prin severitate, părinţii ajung uneori să adopte comportamente extreme. Inhibă astfel dezvoltarea copiilor, îi timorează şi-i menţin într-o eternă vulnerabilitate.
Răsfăţul excesiv, hiperprotecţia, autoritatea exagerată, a gresivitatea ori atitudinea rece faţă de cel mic sunt comportamente nocive şi traumatizante. Ele sunt adoptate de părinţi pe care psihologii îi numesc frustraţi, anxioşi şi foarte puţin pregătiţi pentru rolul pe care şi l-au asumat.
Legaţi de fusta mamei
O mamă sau un tată hiperprotectiv îl va face pe copil dependent de părinţi. "În loc să-l înveţe să mănânce singur, îi va da în gură şi va face totul în locul lui. Acest copil va deveni un adult care nu-şi va asuma responsabilităţi, va aştepta să i se ofere totul şi va crede că aşa este normal", explică psihologul Gina Bălan.
Această atitudine, precizează psihologul, ştirbeşte personalitatea copilului. El nu va şti să se descurce în situaţii noi, se va acomoda greu la schimbări sau noi etape din viaţă, precum intrarea la grădiniţă ori la şcoală, mutarea într-o altă casă.
Părinţi fără stimă de sine
La celălalt pol, educaţia bazată pe autoritate extremă, agresivitate şi răceală dau copilăriei valenţe şi mai triste. "Copiii crescuţi astfel sunt anxioşi, introvertiţi, labili psihic, au o viaţă socială restrânsă şi pot manifesta comportamente extreme: delincvenţă violenţă, suicid", arată Gina Bălan. Micuţii care trăiesc alături de părinţi ce se feresc să le arate afecţiune vor deveni introvertiţi, depresivi şi cu expresivitate emoţională slab dezvoltată, la fel ca şi cei care i-au crescut.
Dacă ar fi să le căutăm o scuză, părinţii agresivi nu sunt decât persoane vulnerabile şi lipsite de autocontrol, cu stimă de sine scă zută şi personalităţi precare. "Agresivitatea este mecanismul prin care ei se apără de propria lor labilitate psihică", explică psihologul.
Calea de mijloc
Dincolo de extreme însă se află atitudinile părintelui clasic, care încearcă să fie autoritar când trebuie, indulgent la nevoie, iubitor tot timpul.
Nu există reţete care să ducă la un comportament perfect, însă psihologii sunt convinşi că echilibrul psihic al părinţilor îi ajută să găsească o cale de mijloc. "Un om care se cunoaşte pe el însuşi, care este în contact cu propriile trăiri, temeri sau dorinţe va putea să dăruiască atenţie, încredere şi afecţiune şi celorlalţi, cu atât mai mult propriului copil", spune Gina Bălan.
De asemenea, este important ca părintele să fie informat şi să nu ezite să ceară ajutorul psihologilor dacă este cazul.
Când dă mama dă şi copilul
Raluca D. are două fetiţe, de 2, respectiv 4 ani, şi spune că atitudinea faţă de copil este direct influenţată de autocontrolul şi dispoziţia părinţilor.
"Când eu şi soţul meu suntem calmi şi discutăm cu ele pe înţelesul lor, înţeleg şi se rezolvă toate conflictele. Dacă, însă, suntem irascibili, obosiţi şi le dăm o palmă la fund, încep să ţipe şi ele şi să ne lovească", spune Raluca.
Regula consecvenţei
Experienţa i-a demonstrat că unul dintre cele mai importante aspecte ale educaţiei este consecvenţa. "Copiii speculează cele mai mici ezitări şi încearcă să găsească excepţii la reguli. Dacă nu ştii sau nu mai ai resurse să fii autoritar atunci când trebuie, ei întind coarda să testeze limitele", spune Raluca.
Un părinte inconsecvent, azi îi permite copilului să mănânce dulciuri înainte de masă, mâine îl pedepseşte dacă-l surprinde cu bomboana în gură; azi îl copleşeşte cu atenţie şi răsfăţuri, mâine e rece şi de neînduplecat.
"Părintele care îşi schimbă frecvent comportamentul faţă de copil îi transmite acestuia confuzie, neîncredere, inconsecvenţă, atitudini pe care le poate prelua şi copilul în mod inconştient", ţine să mai atragă atenţia psihologul Gina Bălan.
"Copiii cu părinţi agresivi sunt anxioşi, introvertiţi, labili psihic şi adesea au o viaţă socială restrânsă.", GINA BĂLAN, psiholog