Criza din Franța a pornit, e drept, de la prețul carburanților, dar s-a ajuns la revendicări politice majore, care ar putea declanșa o schimbare de regim.
Fără lideri proeminenți sau un program politic coerent, mișcarea „vestelor galbene” îi adună deocamdată laolată pe toți nemulțumiții. Ultrașii cu simpatii de extremă dreaptă și susținătorii lui Marine Le Pen mărșăluiesc alături de extremiștii de stânga și anarhiștii din Black Bloc și Antifa.
Cei mai mulți dintre manifestanți au ieșit însă în stradă ca să-și arate „neîncrederea profundă față de instituțiile sociale, despre care cred că lucrează împotriva intereselor cetățenilor.
Din acest motiv, guvernului îi va fi foarte dificil să rezolve această criză. Vestele galbene s-au săturat de politicieni și îi resping deopotrivă pe socialiști, extrema dreaptă, mișcarea politică a președintelui Emmanuel Macron și pe toți ceilalți”, scrie Adam Nossiter în New York Times.
Jurnaliștii care au încercat să afle ce vor manifestanții au avut surpriza să descopere revendicări mult mai radicale, în fapt o combinație între temele celor două extreme politice - de stânga și de dreapta.
Evident, doleanțele manifestanților sunt în primul rând economice și sociale: eliminarea creșterii prețurilor la carburanții folosiți de populație, dar mărirea taxelor pentru kerosenul necesar avioanelor și carburanții folosiâi de navele maritime; renunțarea la politicile de austeritate, dar reinstituirea taxelor pentru cei foarte bogați, un salariu minim net de 1300 de euro și pensii peste 1200 de euro, dar și limitarea salariului lunar la un maxim de 15000 de euro.
Se cere, de asemenea, ca firmele să nu mai poată aduce muncitori din străinătate și ca banksterii (bancherii implicați în tranzacții dubioase) să fie trimiși la închisoare. Revendicările politice sunt însă foarte aproape de dreapta radicală. Sunt voci care cer organizarea unui referendum pentru ieșirea din Uniunea Europeană, înscrrierea referendumului la inițiariva cetățenilor în Constituție, retragerea din Pactul ONU privind imigrația, repatrierea imigranților ale căror cereri de azil au fost respinse, tratarea cauzelor care duc la imigrație, demisia lui Macron și/sau înlocuirea actualului premier cu generalul Pierre de Villiers.
Ultima propunere a fost făcută pe postul Europe 1 de un purtător decuvânt al „vestelor galbene” pe 3 decembrie. Cerând demisia executivului condus de Edouard Philippe, un purtător de cuvânt al protestatarilor a declarat:
„Eu îl văd pe generalul de Villiers în fruntea guvernului. Generalul a servit Franța și în timpul unor guverne de stânga! și în timpul unor guverne de dreapta. Astăzi, este nevoie de un om realist în fruntea guvernului. Noi vrem un adevărat comandant, adică o femeie sau un bărbat care să ia în serios viitorul Franței."
Aducerea generalului de Villiers în fruntea guvernului este, deocamdată, improbabilă. Mingea se află în terenul președintelui Macron și de el depinde, în primul rând, cum vor evolua lucrurile. Într-o privință, însă, manifestanții nu par să se înșele. Macron are și varianta de a-l sacrifica pe premier pentru a încerca să-și salveze ce i-a mai rămas din capitalul politic. Dincolo de această mutare strategică, Macron va trebui să aleagă.
E puțin probabil să încerce să să se mai țină bățos și să forțeze o reformă a statului conform viziunii sale globaliste sau să ia măsuri nepopulare. Va încerca probabil să îndrepte cât se poate lucrurile până la alegerile europene. Dacă va reuși sau nu, e însă greu de spus. Situația e extrem de tensionată ți poate degenera rapid.