Raftingul e "Formula 1" pe apă. Pe Cerna şi Nera sunt cele mai bune trasee din ţară. "Dacă încerci o dată, nu te mai laşi", spun veteranii.
Aerul rece încă pişcă pielea. Pe munţi, zăpada s-a topit ca untul la căldură. Au mai rămas câteva petece albe ascunse printre copaci, hăituite de razele soarelui. Singura scăpare e spre râul care fuge nervos printre văi şi se înfoaie ca un animal de pradă. Doar stâncile au curaj să stea în calea puhoaielor lăsându-se lovite cu rafale de pumni.
Aproape de gura râului şi-a parcat maşinile o gaşcă de vreo zece prieteni. Privesc câteva secunde râul şi apoi încep să descarce din portbagaje. Apar pe mal echipamente de neopren, asemănătoare celor de scafandru, căşti de protecţie, veste de salvare şi pagaie. Unul dintre ei stă aproape de pompă şi-i ascultă sforăitul. Două bărci mari, negre, trebuie să primească aer până ajung tari ca stânca.
Gaşca intră peste 20 de minute în vâltoare apei, să spargă puhoaiele şi să facă slalom printre bolovani. Fac rafting, sportul "nebunilor" cărora le creşte adrenalina proporţional cu mărimea şi puterea valurilor.
Cele mai repezi râuri
Sezonul de rafting începe la noi când iarna dă primele semne de fugă şi ţine cam până prin octombrie. Cele mai bune râuri pentru trasee de rafting sunt Mureşul şi Bistriţa - în special pentru începători, Defileul Jiului - pentru cei care s-au mai dat cu barca de câteva ori, iar cele mai dificile, pentru iniţiaţi, sunt Crişul Pietros, Cerna şi Nera. Pentru cele din urmă îţi trebuie ceva îndemânare la pagaie, au albiile accidentate şi ape repezi, mai ales după ploi zdravene.
Istvan Kumarumi, din Târgu-Mureş, unul dintre fondatorii Outdoor Experience, asociaţie formată din pasionaţi de rafting, care organizează singurul maraton de profil din ţară, crede că sunt în jur de o sută de oameni care ies cu barca pe râu de cel puţin 3 ori pe lună şi mii de turişti care sunt abonaţi anual la slalomuri şi maratoane pe ape repezi. "Dacă faci asta o dată, cu siguranţă mai vrei să mai încerci. Te prinde imediat", crede Istvan, unul dintre cei mai experimentaţi rafteri din ţară.
O mişcare greşită te trimite sub barcă
Istvan s-a apucat de rafting în urmă cu aproximativ 9 ani. "Eu am studiat Biologie-Geologie şi aveam un profesor care făcea mereu expediţii de genul ăsta. Mi-a plăcut din prima", spune biologul în vârstă de 30 de ani, care acum a trecut la caiac pe râurile repezi, un fel de Formula 1 a raftingului. "Gaşca" s-a mărit în scurt timp. Acum, echipa de bază Outdoor Experience, care e nelipsită de pe râurile cu ape repezi, e formată dintr-un medic stomatolog, un inginer de mediu, un farmacist şi doi biologi.
Cosmin Nedea face rafting de vreo 4 ani. Imediat cum dă colţul ierbii şi soarele e mai zâmbitor, cel puţin o dată la trei săptămâni, vineri seara se fac bagajele. În week end, după ce îşi termină munca de manager la o firmă clujeană de aparate medicale, se leapădă de cravată şi trece la costumul de neopren. "Suntem şase prieteni, patru băieţi şi două fete şi ne propunem, cel puţin vara, să facem câte un râu pe săptămână. E ca şi cum aş avea câte un concediu de o lună la fiecare sfârşit de săptămână", spune managerul.
Şoferii au devenit vâslaşi
De fiecare dată există şi o a şaptea persoană, un şofer care merge la punctul terminus al cursei pe ape. "Avem doi tătici care ne ajută. Dacă stau bine să mă gândesc, tot echipajul e format din foşti şoferi, prietenii noştri, cărora nu le-a trebuit decât să încerce o dată ca apoi, a doua zi, să meargă la magazin şi să-şi cumpere echipament de rafting", spune amuzat managerul. Pe lângă cascade, valuri şi stânci, câteodată mai are un stres, prietena lui, Amalia, pe care stă cu ochii ca pe butelie. "Am cules-o de câteva ori din râu, dar măcar îs liniştit că e bună înotătoare. Şi trebuie să recunosc că odată m-a adunat ea pe mine din apă", povesteşte Cosmin. Săptămâna vi itoare, rafterii din toată ţara îşi dau întâlnire la ediţia a doua a "Maratonului Mureşului". Taxa de participare este de 30 de lei, concursul începe vineri şi se încheie duminică. Startul se dă din Răstoliţa, judeţul Mureş.
ADRENALINĂ
Slalom printre stânci
Traseele de rafting sunt împărţite pe niveluri de dificultate, în funcţie de cât de accidentat este traseul şi de debitul râului. "Sunt până la nivelul VI, dar pe acestea nu se poate face sport, la noi sunt multe de nivelul II-III, iar cele mai palpitante trasee, cum ar fi Cerna sau Crişul Pietros, sunt de nivel IV şi devin şi mai interesante dacă nu e un an secetos", explică Istvan.
Pe Cerna sunt lăsate bărcile la vale în dreptul Băilor Herculane. Urmează cel puţin 5 kilometri de adrenalină, unde apa depăşeşte pe alocuri 2 metri. Bărcile pornesc la slalom printre colţii de stâncă şi păcălesc vârtejurile. Se dă cu forţă din pagaie şi tot echipajul e atent atunci când vine câte o cădere de peste 2 metri.
Orice mişcare greşită te-ar putea trimite sub barcă sau să te izbească de stânci. "Până acum nu a fost niciun accident grav. Fără cască de protecţie şi vestă de salvare n-ai ce căuta în barcă", sfătuieşte rafterul Istvan. Pentru începători, o barcă de rafting costă în jur de 3.000 de lei şi cam tot atât mai dai pe echipament: cască de protecţie, pagaie, vestă de salvare şi costum de neopren.