De puțin timp, doctorul Radu Zamfir - cunoscut publicului larg mai ales în urma eroismului profesional de care a dat dovadă, în 2014, când a avut loc tragicul accident aviatic din Munții Apuseni - este șeful Agenției Naționale de Transplant (ANT). Puțini știu, însă, că medicul-chirurg – discipol al profesorului Irinel Popescu – până să ajungă să ocupe această poziție cheie – a participat la sute de prelevări de organe. 700 mai precis. Desemnarea sa în această funcție se suprapune exact peste un moment de criză în domeniul transplanturilor de la noi din țară. Oameni de rea-credință, unii chiar din sistemul medical, au încercat să decredibilizeze, ani la rând, ideea de transplant în România. Și, pe undeva, zece au și reușit în demersul lor josnic. Astfel, dacă în 2013 au benefi ciat de transplant de fi cat peste 140 de bolnavi, în ultimii ani s-a înregistrat un declin îngrijorător. Însă, în 2019, situația pare încurajatoare. Au fost realizate 14 prelevări de organe până acum, din care 10 în ultima lună, de când Radu Zamfi r este directorul ANT. În interviul acordat Evenimentului zilei, specialistul explică, pe înțelesul tuturor, care este procedura în cazul unei astfel de intervenții chirurgicale, de ce nimeni nu se poate „băga în față” pe lista de așteptare, indiferent de notorietatea sau banii lui și de ce este important ca oamenii să afle că pot deveni donatori încă din timpul vieții lor.

Cum lucrează de peste 20 de ani în acest sistem, chirurgul Radu Zamfir știe care au fost suișurile și coborâșurile într-o activitate care se desfășoară, de cele mai multe ori, pe muchie de cuțit.

 „În 2013-2014 am avut un vârf al donatorilor, fapt lăudat și la nivel european. A fost un efort pentru toată lumea, care s-a transformat într-o scădere a mortalității pe listele de așteptare, practic singurul lucru care contează. Ulterior a scăzut numărul de donatori, situație în care ne-am aflat și la începutul acestui an. Unele discuții apărute în presă au contribuit la această situație”.

Înainte să fie numit director al ANT, a bătut țara în lung și în lat, mergând la sute de prelevări de organe. Știe cel mai bine care e realitatea din teren, dar cum s-au oglindit interesele unora în activitatea lui de atunci? Doctorul e mândru de ceea ce a făcut: „Activitatea de transplant este un domeniu de vârf, iar noi, ca țară, în momentul de față suntem pe harta transplantului. Acest lucru, cu siguranță, nu-l va schimba nimic. Acesta este progresul. Am mers la peste 600-700 de prelevări, dar la fiecare dintre acestea am avut în cap un singur gând: să contribui la salvarea unei vieți”.

„Cine a avut discernământul să vadă răul pe care l-au făcut unii, judecă singur”

Întrebat cât de mult au contribuit campaniile de dezinformare, extrem de agresive începând cu 2015- 2016, alimentate chiar de cei care conduceau Ministerul Sănătății, în frunte cu unii reprezentanți ai USR, noul șef al ANT spune că este un om care privește înainte: „După cum am mai spus, știrile senzaționale, departe de adevărul concret, rostogolite în presă, au contribuit, în mare parte, la decredibilizarea ideii de transplant. Pe nedrept! Pentru că mulți oameni spun: așa am văzut la televizor. Fără a-și forma o părere obiectivă, bazată pe argumente reale, în lipsa mai multor surse de informare. În ceea ce privește atacurile venite din partea unor partide, cine a avut discernământul să vadă răul pe care l-au făcut, judecă singur. Când am preluat conducerea ANT, am considerat că nu trebuie să privesc în urmă, ci înainte. Prefer să mă concentrez pe ce se poate face, nu pe ce s-a facut”.

„Moartea cerebrală este un proces ireversibil”

Între 2000 și 2015 au fost ani de referință pentru activitatea de transplant, România se putea compara lejer cu celelalte țări. Imediat au apărut tot felul de legende, că medicii „smulg” organele de la persoane care nu erau declarate în moarte cerebrală. Cât e adevăr și cât e legendă? 

„Procedura de declarare a morții cerebrale în România este una dintre cele mai stricte și complexe, tocmai pentru a înlătura orice bănuială că lucrurile nu sunt așa cum sunt prezentate, moartea cerebrală fiind un proces ireversibil. Pornind de la acest lucru, putem spune că nu e vorba de legendă, ci chiar de ficțiune când cineva susține contrariul. De asemenea, persoanele care persistă în asemenea opinii trebuie să realizeze că prejudiciază accesul la transplant al unor oameni care așteaptă un organ. Timpul de viață al acestor persoane este limitat”.

 

„Dr. Google nu există! Cât timp voi avea un cuvânt de spus, nu vor exista presiuni de niciun fel”

- Evenimentul zilei: S-a vehiculat intens ideea că majoritatea transplanturilor făcute în ultimii ani au avut ca beneficiari oameni bogați, politicieni influenți și vedete. Explicați pe înțelesul tuturor cum ajunge un organ de la donator la receptor.

- Dr. Radu Zamfir: De obicei, pacienții care sunt candidați pentru transplant suferă de o boală terminală care le scurtează semnificativ durata vieții. Confruntați cu această afecțiune, devin simpli pacienți. Înscrierea pe lista de așteptare pentru transplant se face în baza unor criterii universal acceptate. Pe măsură ce ne îndepărtăm de aceste criterii, beneficiile transplantului sunt mai scăzute decât riscurile. După un timp variabil de așteptare pe lista de transplant, pacientul accede la procedura în sine, cu certitudinea că aceasta îi va schimba viața în bine, cuantificată cu ani de viață în plus, ceea ce nu-i puțin. La Fundeni, echipa condusă de Profesorul Irinel Popescu a salvat mii de vieți, în contextul în care a primat binele pacientului, nimic altceva.

- Întreg sistemul a fost acuzat de lipsa de transparență a procedurilor și de comunicare defectuoasă cu familiile posibililor donatori. Mai mult, s-a cerut publicarea listelor de așteptare, în condițiile în care legea privind protecția datelor personale este foarte strictă.

- Societatea trebuie să aibă încredere în oamenii care fac transplant și să-i lase să ia deciziile adecvate referitor la pacienții care urmează sa treacă prin procedura de transplant. Aceștia sunt răspunzători pentru rezultatele centrelor respective. Dacă un centru de transplant se încadrează în statistica mondială a transplatului ca reușite, ca insuccese, înseamnă că este un centru care face ce trebuie. Aceste lucruri sunt greu de explicat publicului larg, „doctor Google” nu există! De asemenea, o transparență excesivă contravine regulilor GDPR, cât și confidențialității relației medic-pacient. Ca să dăm un exemplu din experiențele internaționale, Thomas Starzl, părintele transplantului hepatic, a fost contestat când a transplantat un pacient cu HIV. Cu toate acestea, în calitate de șef al programului de transplant a luat această decizie care s-a dovedit ulterior a fi corectă, stabilind noi standarde în transplant.

- Cel mai agresiv atac împotriva sistemului de transplant a venit chiar de la un om din sistemul de sănătate, care a spus că banii, faima și protecția, au influențat foarte mult deciziile unor medici de alocare a organelor către un pacient sau altul. Cum s-au simțit aceste atacuri în interior?

- Este surprinzător că un om aflat în interiorul sistemului și-ar dori ca lucrurile să meargă altfel decât foarte bine. Toată această asociere de legi și de reguli este făcută tocmai pentru a spulbera orice suspiciune referitoare la cele mai de sus și a face alocarea de organe după un protocol corect și conform cu legislația europeană. Dacă la ei se face bine și la noi se face ca la ei, și la noi se face bine!

- Neoficial, unii medici au spus că, pur și simplu, în urma acestor dezinformări, în spitale s-a instituit teroarea. Și, de frică să nu fie acuzați și anchetați pe nedrept, au refuzat să mai declare moartea cerebrală în cazul unor posibili donatori. Acum se mai simte această teroare?

- Este regretabil că s-a ajuns la acest mod de a face presiuni asupra medicilor implicanți în transplant, lipsa declarării morții cerebrale sub varii presiuni având ca o consecință logică creșterea mortalității pe lista de așteptare pentru transplant. Cât timp voi avea un cuvânt de spus în ANT, mă voi asigura că nu vor mai exista astfel de presiuni. Munca unui medic presupune cât mai puțin stres extraprofesional pentru un randament bun. Până la urmă, preocuparea comună trebuie să fie viața pacientului.

- Fostul director al ANT, dr. Victor Zota, cel care a pus bazele programului național de transplant, a fost acuzat că trimitea organele unde voia, în funcție de prietenii. Și că în Registrul Național de Transplant datele nu erau introduse în timp real. El a spus că este „folclor”, la fel ca și celelalte acuzații. Cum funcționează acest Registru?

- Uneori, birocrația nu ține pasul cu realitatea, ajungând-o din urmă. Dacă ai de ales între a opera un bolnav în timp util și a-i scrie o fișă cu niște date înainte, cu siguranță, dacă ești doctor, mai întâi îl operezi și apoi îi scrii datele în fișă. Registrul de transplant reprezintă o entitate care a fost înființată tocmai pentru a crea o procedură aplicabilă tuturor pacienților în mod egal. Concret, un pacient apare în Registru în momentul în care se înscrie pe lista de așteptare, i se atribuie un cod unic, CUIANT, pentru a realiza trasabilitatea organului de la donor la receptor, excluzând orice relativitate în procesul de alocare a organelor. La acest cod are acces doar medicul curant și pacientul. Pe baza acestui cod, pacientul poate verifica dacă se află în Registru. Pe doctorul Zota îl cunosc de mulți ani și nu mă îndoiesc de bunele lui intenții legate de activitatea de transplant, fiind în același timp și bun specialist în acest domeniu de nișă, coordonarea de transplant, unul dintre cei doi certificați european pe care țara noastră îi are. Doctorul Zota nu avea absolut niciun rol în atribuirea organelor. Din poziția pe care o avea, trebuia să asigure transportul echipelor medicale care mergeau la prelevare și transportul organelor prelevate. Prin intermediul coordonatorilor spitalicești, care informau coordonatorii regionali, afla de existența unui donator la Oradea sau Baia Mare, de exemplu. Cum am mai spus, există un regulament extrem de bine pus la punct, aprobat de Consiliul Științific al ANT și de Ministerul Sănătății. Apoi, lua legătura cu membrii Consiliului Științific al ANT și afla care dintre centrele acreditate pentru activitatea de transplant are un receptor compatibil din punct de vedere imunologic cu donatorul. Șefii centrelor decideau unde va merge organul. Repet, șeful unui centru nu poate să facă un transplant unui pacient care nu se află în Registrul de Transplant.

- Să revenim la situația actuală. Cum veți resuscita sistemul de transplant, pe care nu l-ați luat de la zero, ci trebuie să-l readuceți la nivelul la care a fost?

- Avem multe direcții prin care ne dorim să îmbunătățim activitatea la ANT, o bună colaborare și retribuire a coordonatorilor, a Key Donation Person (KDP - persoana abilitată să identifice potențialul donator) și a echipelor de prelevare în spitalele acreditate pentru donare. O mai bună înțelegere a gestului profund umanitar de donare de către populație, la care presa poate contribui foarte bine, iar în momentul în care rata de donare ne va plasa nu la coada Europei, ci măcar la mijloc, cu siguranță vom fi un partener interesant de dialog pentru organismele europene ce înlesnesc schimburi transfrontaliere de organe, deci între țări. Înscrierea în registrul de donatori în viață trebuie, de asemenea, explicată populației ca o alternativă la consimțământul informat. Orice om se poate declara, la notar, donator de organe în timpul vieții. Aceasta este o etapă preliminară legiferării consimțământului prezumat, în momentul când acesta va fi acceptat de societate.

 

„Țara noastră ar putea oferi până la 400 de donatori pe an”

De la începutul anului, în România s-au înregistrat 14 donatori de organe, din care zece numai în ultima lună. „Sperăm să nu fie o întâmplare”, e optimist șeful ANT, care adaugă: „Este o creștere semnifcativă, cu speranța unei mențineri în această direcție. După unele estimări, țara noastră ar putea oferi până la 400 de donatori pe an”. Apoi, detaliază: „Au fost 14 donatori în moarte cerebrală de la care s-au efectuat majoritar prelevări multiorgan: doi pacienți au beneficiat de transplant pulmonar, un pacient de transplant de inimă, șase pacienți de transplant de ficat și 18 de transplant renal. În plus, trei pacienți au beneficiat de transplant de la donatori în viață, dintre care un pacient a primit două fragmente hepatice de la doi donatori diferiți și 17 pacienți au primit un rinichi de la donatori în viață. Colaborarea cu coordonatorii de transplant și cu șefii de program a venit într-un mod natural. Cu toți acești oameni mă cunosc de foarte mult timp și avem, evident, un limbaj comun”.

 

„Omul care ne-a pus pe harta transplantului în Europa și în lume”

Chirurgul Radu Zamfir a fost format de Profesorul Irinel Popescu (foto). Ce reprezintă pentru el, pentru transplant, reputatul medic? „Pentru mine, Profesorul Irinel Popescu reprezintă, indiscutabil, un mentor pe lângă care am avut șansa să mă dezvolt profesional, într-un domeniu de vârf reprezentat de chirurgia oncologică, chirurgia hepatobiliopancreatică și transplantul hepatic. Domnul Profesor este sinonim cu începutul transplantului hepatic în România. Cu acea etapă de pionierat, care este cea mai dificilă peste tot, în care medicii erau bucuroși că sunt pacienți dispuși să își încredințeze viața în mâinile lor în vederea transplantuli hepatic. Au fost ani buni în care numărul de transplanturi hepatice nu depășea 20 pe an, ulterior urmând să crească numeric până la un maximum de 140 de proceduri în 2014. Practic, acest om ne-a pus pe harta transplantului în Europa și în lume, ajungându-se în prezent la aproape 1.000 de transplanturi realizate în țară, plus alte peste 860 realizate de la donatori în viață. Lipsa relativă de donatori a obligat echipa să folosească și donatorii marginali, la aceasta contribuind și utilizarea unei mașini de perfuzare hepatică și precondiționare a organului, cât și diversificarea tehnicilor chirurgicale folosite pentru a crește numărul de grefe disponibile (tranplant split-liver, transplant domino). Transplantul de la donator în viață a contribuit și el la scurtarea timpului de așteptare pe liste și, implicit, la reducerea mortalității pe lista de așteptare”.

„Avem o susținere foarte bună din partea Ministerului Sănătății”

Ministrul Sănătății Sorina Pintea (foto) a promis, încă de anul trecut, că va face schimbări la ANT. Ceea ce a și făcut! Doctorul Radu Zamfir a preluat conducerea în urmă cu mai bine de o lună, la 5 martie, și spune că „am o susținere foarte bună din partea ministerului și, în mod particular, din partea doamnei ministru Sorina Pintea, făcânduse pași uriași în armonizarea relației contractuale cu coordonatorii de transplant și kdp”. „Am participat împreună cu doamna Pintea la o întâlnire interministerială la Budapesta, în vederea unei colaborări cu partea ungară pentru transplantare unor români cu afecțiuni respiratorii. De asemenea, avem asigurări că se vor face pași către integrarea în structuri europene de transplant și către îmbunătățirea unor aspecte care țin de Legea transplantului”, e optimist șeful ANT.

Scurt CV

Doctorul Radu Zamfir împlinește mâine 45 de ani. El a absolvit Liceul I.L.Caragiale din Capitală și a terminat Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” în 1998, cu media generală 9,63 și a luat 10 pe linie la examenul de licență. A devenit medic specialist în chirurgie generală în 2006, Institutul Clinic Fundeni fiind locul unde și-a construit cariera. Este doctor in medicină, atestat în chirurgie hepato-bilio-pancreatică și chirurgie oncologică și deține o diplomă europeană de transplant pentru prelevare multiorgan. A participat la circa 700 de prelevări de organe. În 2004, în urma unui tragic accident aviatic din Munții Apuseni, în care au murit pilotul Adrian Iovan și o studentă la Medicină el, deși rănit a reușit să acorde primul ajutor celorlați trei răniți, Practic, doctorul Zamfir le-a alvat viața celor doi medici care mai erau în avion și copilotului, care era în stare foarte gravă. Este pasionat de motociclism și sporturi nautice. Are două fetițe: Lavinia (12 ani), foarte talentată în domeniul muzical, și Sonia (3 ani).