Iată cum descrie cronicarul sas Georg Kraus bătălia de la 1611 dintre Radu Șerban și Gabriel Báthory:
„Bietul Radu vodă, după ce a fost alungat, s-a retras pentru un timp spre Dunăre, unde s-a oprit, s-a refăcut într-o măsură oarecare, și s-a întărit cu oaste.
El avea de gând să se răzbune pe dușmanul său Gabriel Báthory pentru pagubele suferite de el și de țară.
Timp de 4 luni el a strâns o oaste aleasă de 8000 de oameni, alcătuită din turci, polonezi, cazaci și curteni.
În luna iunie a venit în mare taină în munții Transilvaniei, înspre Brașov, până la Rucăr.
Aici a stat bine ascuns timp de opt sau zece zile și, deoarece poruncise ca trecătorile să fie păzite cu strășnicie, în afară de sfatul din Brașov nimeni n-a știut nimic de șederea lui acolo.
În această vreme, Gabriel Báthory se retrăsese din Țara Românească împreună cu prada lui, plecând din nou la Sibiu.
El nu putea sta liniștit, ci voia să-și încerce norocul cu Brașovul; își înarmă oastea cu armurile trainice, cu scuturile și armele furate de la Sibiu, apoi plecă cu 32.000 de oameni în Țara Bârsei, plin de veselie, ca și când ar fi mers la nuntă, și se opri la Sânpetru, la o milă depărtare de Brașov, neștiind absolut nimic despre Radu vodă.
Când însă Radu vodă își dădu seama de aceasta, ieși din munți încet, dar în mare taină.
În ziua de 8 iulie, cu două ore înainte de a se face ziuă, el se opri cu oastea pe câmpia Brașovului, fără ca Báthory să prindă de veste.
Apoi se așeză, pregătindu-se de bătălie, împărți pe cei 8000 de oameni pe care îi avea în 33 de cete și la ceasurile 8 se puse în mișcare, apărând în ochii lui Báthory, lăsând însă 2000 de curteni și de cazaci în spatele morii de hârtie, unde au fost ținuți ascunși ca rezervă.
Báthory, zărind pe neașteptate pe Radu vodă și văzând că-și orânduise oastea pentru luptă, își pregăti de asemenea, fără întârziere, oastea de bătălie și, pentru a-și bate joc și a-și arăta marele dispreț față de Radu vodă, trimise să-l întrebe dacă a sosit aici ca să petreacă cu el sau să se bată.
Radu vodă nu luă în glumă acestea și nu voi să țină seama de ocările lui
Báthory, ci înaintă împotriva acestuia, ca un viteaz neînfricat, îl lovi la ceasurile 11 și se ținu ca un cavaler.
Se părea la început că Báthory va fi înfrânt.
Dar deoarece acestuia îi sosea mereu oaste proaspătă și odihnită, foaia se întoarse, el puse pe fugă pe Radu vodă, (acesta) pierzând și 2000 de pedestrași care nu putuseră fugi.
Când Báthory a văzut aceasta, a strigat victorie!, spunând Nekunk atta Isten az viadalt (Dumnezeu ne-a dat victoria).
Îndată ce ostașii lui Báthory și-au dat seama de aceasta, au părăsit rândurile și s-au apucat să jefuiască trupurile celor uciși, luând o pradă bună, de care însă nu s-au bucurat mult, căci cei 2000 de curteni și de cazaci care se găseau la moara de hârtie, văzând aceasta, nu zăboviră, ci se aruncară înainte și deschiseră un foc puternic asupra cetelor în neorânduială ale lui Báthory.
Radu vodă, care fugea, văzând cum stau lucrurile, se întoarse și atacă și el pe dușman din partea stângă.
O luptă aprigă se încinse și, fiindcă ostașii lui Báthory stricaseră orice rânduială, Radu vodă măcelări multă oaste.
Aceștia trebuiră să strige acum, în loc de victorie, Fusson az ki futhat (Să fugă cine poate).
În cele din urmă, Báthory și-a părăsit oastea și a trebuit să scape prin fugă. Din oastea bătută a lui Báthory au murit vreo 7785 de oameni, printre care erau mulți domni și nobili, fără a-i socoti pe cei care au pierit pe alocuri în timpul fugii.
De asemenea a murit în timp fugii și mărețul Ioan Imreffy, tanqvam Fax, Tuba et author omnium malorum (într-o oarecare măsură, uneltitorul, urzitorul și autorul tuturor relelor).
Acesta a fost aruncat de către ostașii și slujitorii săi lângă Sânpetru, într-o mlaștină adâncă, plină cu nămol, unde a și pierit, ceea ce a fost o răsplată binemeritată”.
Contextul bătăliei povestită de Kraus
Radu Șerban a fost domnul Țării Românești în octombrie 1601, între iulie 1602 și decembrie 1610 și între mai și septembrie în anul 1611.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric