Nicolae Dobrin n-a jucat fotbal pentru ierarhii, distinctii si complimente fade. Jocul si prezenta lui au adus culoare intr-o lume gri, bucurie intr-un spatiu peste care incepuse sa domneasca tristetea.
Romania anilor ‘70 traia deja tirania corsetelor si resimtea lipsa exceptiilor. De aceea Dobrin a facut figura de frondeur. Poate fara sa-si dea seama, in mod sigur fara sa-si propuna. Sa-l revedem. Tricoul scos din sort, jambierele rulate pe glezne, privirea survoland lenes agitatia din jur. Nimic crispat, nimic impus. O forma blanda, dar incasabila de autonomie ii guverna gesturile, miscarile si deciziile.
Boem pana la pierdere si generos in risipa de sine, Dobrin a contrazis reperele societatii din care a facut parte. A facut-o fara rigoare metodologica, dar cu un instinct ludic de natura sa-i seduca pe toti cei pentru care fotbalul n-a fost doar o conventie marcata de scor. Fiecare a priceput ce a vrut din fotbalul sau.
Poti presupune, de pilda, ca driblingul lui era un mod de-a se opune uniformitatii. La fel cum povestea transferului sau ratat la Real Madrid oglindea drama unei societati condamnate la dogma, ideologie, restrictii si cenzura. Iar Dobrin a fost prietenul publicului tocmai fiindca, in cazul lui, cenzura a functionat doar la suprafata. Vechilii regimului i-au refuzat viza, dar n-au avut cum sa-i ingradeasca fantezia.
Din aceasta solidaritate complice au tasnit admiratia, pretuirea si iubirea pentru Dobrin. si poate tocmai de aceea orgoliile teritoriale l-au ocolit. Dobrin n-a fost iubit doar la Pitesti, Campulung sau Mioveni. Forta de impact a jocului sau a fost aceeasi la Bucuresti si Suceava, la Caransebes si Botosani, la Constanta si Medias.
Mai mult, praful arhivelor nu l-a acoperit. Chiar si dupa retragerea din fotbal, Dobrin a fost evocat, invitat, adus in studiouri. Sigur, a creat batai de cap antrenorilor (si reciproca), n-a fost docil, n-a acceptat norma. Insa a izbutit sa atinga o cota de popularitate la care foarte putini au mai ajuns. Fara ifose, fara aere de vedeta planetara, fara sa astepte veneratia urbei sau a tarii. Pur si simplu oferindu-si talentul, inspiratia si fantezia oricui a avut timp pentru o bucurie accesibila.
Cititi si:
27 octombrie:
Povestea dezamagirii de la Guadalajara
Cum a ratat intalnirea cu marele Real Madrid
Romania s-a oprit cu un nod in gat
Comentariile EVZ:
GRIGORE CARTIANU: La mormantul tau, Dobrine... ALIN PAICU: Cronica unui dinamovist
ANDREI CRACIUN: Regatul "Printului" Dobrin
MIRCEA MIHAIES: Putini fotbalisti au fost mai umani 26 octombrie:
A murit Dobrin Exilul lui DobrinDobrin va fi inmormantat langa stadion. Plans de toata lumea! Regatul "Printului" Dobrin Momente de reculegere la toate meciurile Decorat de Basescu Plecat-a Printul! Editie speciala EVZ Sa scriem impreuna povestea Pitestiului lui Dobrin!