Dincolo de declarațiile oficiale, istoria tuturor națiunilor este marcată de ambiții seculare, mai mari sau mai mici, după puterea fiecăreia. Rusia este cel mai bun exemplu că dorința de cucerire și dominație e mult mai importantă decât marile idei prin care se justifică subordonarea vecinilor mai slabi. Mai puțin contează dacă Testamentul lui Petru cel Mare e fals sau adevărat, important e că politica de expansiune a Imperiului țarist, continuată fără mustrări de conștiință de bolșevici, e și astăzi la mare cinste în Rusia lui Vladimir Putin.
Sigur, propaganda occidentală din zilele noastre exagerează mult lucrurile. E greu de crezut că Rusia ar risca o confruntare cu NATO, dar, în ultimii ani, Putin a reușit să devină un factor decisiv în Orientul Mijlociu, limitând serios puterea americanilor în regiune. După intervenția militară în Siria, care a răsturnat soarta războiului civil în favoarea lui Bashar al Assad, acum expansiunea rusească vizează Irakul, țară în care americanii au probleme serioase după eliminarea generalului iranian Soleimani.
În această țară, nu rachetele, ci investițiile rusești vor juca rolul decusiv. Astfel, mai multe întreprinderi rusești au anunțat că vor cheltui aproximativ 20 de miliarde de dolari pentru proiecte petroliere pe termen scurt.
Irakienii par să știe care e strategia, dar au nevoie de bani ca de aer pentru a-și reconstrui țara devastată de război, „De când Trump a stabilit noua politică externă a SUA de a nu se angaja în conflicte în străinătate, cu excepția cazului în care acestea ar afecta direct interesele SUA [octombrie 2019], iar apoi a hotărât retragerea efectivă din Siria și încheierea sprijinului acordat kurzilor, Rusia și China au considerat că pot să-și pună în aplicare planurile de a aduce Irakul în sfera lor de influență geopolitică ", a declarat site-ului OilPrice.com o sursă apropiată Ministerului irakian al petrolului.
Alături de companiile Lukoil, Bashneft și GazpromNeft, care lucrează deja în Irak, și alți giganți ruși sunt gata să facă investiții. Printre ei, Zarubezhneft, Tatneft și Rosneftegaz. „Este un colonialism în creștere. Începe cu un contract relativ mic luat de o companie rusă de care nu a auzit nimeni. Apoi mai multe companii rusești vin în calitate de subcontractant al firmei care a încheiat contractul inițial. Apoi vin și companiile de securitate care trebuie să asigure paza întregului personal și, dintr-o dată, avem o ocupație rusă a unei părți din infrastructura-cheie de petrol și gaze ”, a subliniat sursa citată.
Miza petrolului irakian este uriașă pentru Rusia, Cifrele oficiale arată că Irakul deține rezerve de aproximativ 149 miliarde de barili (18% din totalul Orientului Mijlociu și 9% din totalul global) și este în prezent cel de-al doilea mare furnizor de petrol din OPEC, după Arabia Saudită.
Tot acest petrol poate fi exploatat la un cost mediu 2-3 dolari pe baril, competitiv cu cheltuielile de exploatare necesare în Arabia Saudită. În ceea ce privește gazul, cifrele oficiale sunt mai puțin impresionante, Irakul are rezerve de aproximativ 135 de trilioane de metri cubi (a 12-a cea mai mare rezervă din lume). Mai e, însă, un aspect care ar putea trezi interesul rușilor, cmparativ cu țările vecine, o mare parte din Irak este încă neexplorată sau puțin explorată în comparație cu alte mari țări producătoare de petrol.
"Rușii și-au făcut propriile teste asupra rezervelor potențiale de petrol și gaze de-a lungul anilor și cred că speră la niște rezerve duble față de estimărilor oficiale actuale, atât pentru petrol, cât și pentru gaze", susține sursa irakiană citată de OilPrice.com.
Dar interesul rușilor pentru Irak nu se limitează la bogățiile subsolului. Influența Moscovei în Irak este esențială pentru consolidarea prezenței în Siria, unde se află uriașa bază aeriană rusă Khmeimim (pentru care a fost semnat un contract de închiriere pe 49 de ani) și sistemul de rachete S-400 Triumf.
Deocamdată, rușii se întind exact cât le permite Trump. Știu că, dacă nu amenință personalul american din zonă și nu vizează în niciun fel Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite sau Kuweitul, nu riscă o ripostă americană. Întârirea influenței Kremlinului în Irak nu este, însă, decât primul pas, iar politica lui Trump s-ar putea să aibă consecințe nefaste pentru echilibrul regiunii.