Ceapa este cea mai întrebuinţată legumă din lume. Cândva, cojile de ceapă galbenă uscate se foloseau pentru a vopsi în galben ţesături sau ouă...
Cu cât ceapa e culeasă mai târziu, cu atât puterea ei antioxidantă e mai mare.
Straturile exterioare ale cepei sunt mult mai bogate în antioxidanţi decât cele interioare.
Consumul de ceapă (cel puţin jumătate de ceapă crudă pe zi) a fost asociat, într-un studiu francez, cu o reducere de cel puţin 50% a riscului de apariţie a cancerului de stomac, dar şi cu o reducere semnificativă a incidenţei cancerului de sân.
Dacă trecem lama cuţitului printr-un morcov înainte de a tăia ceapa, nu vom mai lăcrima. Se mai poate trece şi prin miez de pâie proaspătă. Sau se poate ţine sub jet de apă rece ceapa tăiată cruciş.
La loc de cinste
Ceapa este cunoscută de 6.000 de ani. În China, există chiar un munte cu denumirea Dzunglini (ceapa). Această legumă binefăcătoare conţine elementele nutritive de bază, aşa-numitele albuminoide, fundamentale în ecuaţia vieţii organice. Mai are uleiuri eterice, acizi organici, acid citric, fermenţi, vitaminele C, B1, B2, B6, PP, E, carotin, fitoncide, minerale, calciu, natriu, caliu, fier, fosfor, iod, sulf, siliciu. Şi, culmea, substanţe afrodisiace!
Banala ceapă, atât de blamată pentru mirosul ei greu de cei cu nasuri pretenţioase, este, de fapt, unul dintre cele mai puternice afrodisiace naturale. De la Vedele indiene, tradiţiile arabe, chineze, persane şi europene care privesc substanţele active din punct de vedere erotic, ceapa a fost ţinuta întotdeauna la loc de mare cinste. Potrivit unora dintre specialiştii în domeniu, ceapa este cel mai accesibil afrodisiac. Din acestă cauză, cultivarea şi consumul cepei erau interzise în majoritatea mănăstirilor catolice.