Evenimentul Zilei > Social > Puşcaşii marini tulceni au revenit din Kosovo
Puşcaşii marini tulceni au revenit din Kosovo

Puşcaşii marini tulceni au revenit din Kosovo

Statul Major al Forţelor Navale Române a organizat, astăzi, la Batalionului 307 Infanterie Marină din Babadag, ceremonia sosirii din teatrul de operaţii Kosovo a 86 de militari români din cadrul detaşamentului RoFND XVII, care a activat în cadrul Grupului de Luptă Multinaţional.

Misiunea de la Babadag a durat şase luni şi este ce-a de-a doua misiune de acest gen la care participă puşcaşii marini nord-dobrogeni.

Ceremonialul militar şi religios s-a desfăşurat în curtea unităţii militare din Babadag, în prezenţa şefului Statului Major al Forţelor Navale, contraamiral Dorin Dănilă, a reprezentanţilor oficialităţilor judeţene şi a unui sobor de preoţi condus de Episcopul Visarion al Tulcii. 

Au fost decoraţi

Toţi cei 86 de militari români întorşi acasă au fost decoraţi cu medalii NATO „Non Article 5” de către şeful armei, după care au defilat prin faţa familiilor şi a ofocialilor prezenţi.  

„Nu pot spune că a fost ceva ieşit din comun. Am participat la o misiune obişnuită de menţinere a păcii. E greu să stai şase luni departe de casă şi pot spune că asta a fost o mică problemă. Misiunea în sine, însă, nu a fost dificilă. Am executat misiuni comune cu colegii din celelalte armate, pentru că suntem militari NATO”, a declarat Maiorul Marius Melinte, comandantul misiunii în Kosovo.
 
Misiunea lor

Infanteriştii marini tulceni au participat la misiuni de genul celor de pază, asigurarea securităţii, patrule de prezenţă, puncte de control, escorte. Cu toate că statul român nu a recunoscut republica Kosovo, militarii români nu au simţit acest lucru, colaborând atât cu sârbii cât şi cu albanezii.

„Chiar dacă eşti conştient că în fiecare casă există câte o armă, nu ne-am simţit ameninţaţi direct. Zilnic se trăgea în zonă, dar nu asupra noastră!”, a ţinut să precizeze maiorul Melinte.  

Dorul de casă

Caporalul Georgian Iordan, unul dintre participanţii la misiune, soţ şi tată, ne-a spus că dorul de casă este cel mai mare. „Bine că nu am fost prea departe. Familia ştia de la început la ce trebuie să se aştepte. Am o fetiţă de patru ani şi pot spune că i-am simţit lipsa. Vorbeam acasă săptămânal, dar nu e ca atunci când ai familia lângă tine. Este greu, dar treci peste toate dacă ai un colectiv unit. În Kosovo, eram alături de cei 85 de membrii ai celei de-a doua familii.”   

Maiorul Eduard Moise, medicul militar al detaşamentului, a avut parte de cea mai mare surpriză când a revenit acasă. Soţia îi dăruise între timp un copilaş. Vădit marcat de emoţii, s-a rupt pentru câteva momente de lângă familie pentru a vorbi cu noi

„Mă bucur că am ajuns acasă. A fost greu, dar interesant şi am avut multe experienţe. M-am încadrat foarte bine cu celelalte echipe medicale. Medicina este fără frontiere, şi ceilalţi sunt la fel ca noi. Cel mai emoţionant moment a fost acela când am aflat că am o fetiţă, Maria Alexandra. Abia aşteptam să ajung în ţară şi să o ţin în braţe. E un sentiment unic şi sunt bucuros că mi-am reintrat în atribuţiile de soţ şi de tătic”, s-a arătat emoţionat acesta.

Toţi cei 86 de militari întorşi din Kosovo s-au arătat mulţumiţi de participarea lor în misiunea proaspăt încheiată, chiar dacă banii primiţi au fost cu mult sub soldele colegilor din alte ţări membre NATO. Spre exemplu, un soldat gradat voluntar român primea zilnic 35 de euro, faţă de omologii italieni plătiţi cu 120 de euro sau slovenii, cu 180 de euro pe zi.