Noul purtător de cuvânt al PSD, Dan Şova, rescrie cărţile de istorie. Potrivit acestuia, evreii au fost unii dintre cei care au suferit cel mai mult în al doilea război mondial, însă, datorită mareşalului Antonescu, ei s-au simţit în siguranţă pe pământ românesc. Mai mult chiar, niciun român nu ar fi participat la masacrul evreilor de la Iaşi unde, potrivit senatorului, doar 24 de persoane au fost ucise. Datale istorice îl contrazic: Antonescu a fost un cunoscut antisemit, care a adoptat în timpul regimului său politica aşa-zisă de "curăţire a terenului", prin promovarea unor măsuri de purificare etnică dură, concretizate prin masacre, atrocităţi şi jafuri faţă de cetăţenii români de etnie evreiască: Pogromul de la Iaşi, "trenurile morţii", deportările în Transnistria, Masacrul de la Odesa şi altele.
În contul regimului său sunt puse atât moartea a 10-13.000 de evrei la Iaşi, cât şi deportarea, în Transnistria, a 195.000 de cetăţeni români de etnie evreiască. Din ei, doar 45.000 aveau să supravieţuiască. În Transnistria, guvernul antonescian a mai exterminat peste 170.000 de evrei ucraineni. Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel" a reacţionat, exprimându-şi profundul dezacord şi indignarea faţă de declaraţiile purtătorului de cuvânt al PSD. Vădit deranjat de efectul propriilor declaraţii, senatorul social-democrat dă înapoi şi susţine afirmaţiile sale au fost greşit înţelese. Şova, acuzat că neagă Holocaustul. Ce sancţiune penală ar risca senatorul potrivit legii Potrivit unui comunicat la Institutul “Elie Wiesel", afirmaţiile lui Şova reprezintă declaraţii care neagă Holocaustul evreilor din România şi responsabilitatea Guvernului Ion Antonescu pentru uciderea a peste 250.000 de evrei români şi ucraineni.
Acest lucru, se menţionează în comunicatul de presă, este cu atât mai grav cu cât Guvernul României în iunie 2011 a comemorat 70 de ani de la Pogromul din Iaşi, Consiliul Local şi Primăria Municipiului Iaşi au acordat titlul de cetăţean de onoare pentru şase supravieţuitori ai Pogromului de la Iaşi, iar Institutul “Elie Wiesel" a descoperit în toamna anului 2010 o groapă comună la 16 kilometri de municipiul Iaşi cu 36 de victime evrei.
“Considerăm că asemenea păreri exprimate în spaţiul public, care desconsideră memoria victimelor Holocaustului din România, sunt în contradicţie cu prevederile legii 1071/2006 privind interzicerea negării Holocaustului", se mai arată în comunicat. Conform legii invocate, negarea Holocaustului ori a efectelor acestuia constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani şi cu interzicerea unor drepturi sau cu amendă. Cum se apără parlamentarul PSD: Românii nu şi-au dorit aceste lucruri Imediat, senatorul social-democrat a ieşit la rampă pentru a-şi exprimă regretul, tot printr-un comunicat, pentru faptul că afirmaţiile sale au fost greşit înţelese.
“Aşa cum am afirmat şi în cadrul emisiunii la care am fost invitat, şi cum am precizat şi în intervenţiile ulterioare, progromul de la Iaşi şi politica anti-evreiască a regimului Antonescu sunt fapte incontestabile, pe care în mod evident nu le poate nega nimeni. Mai mult decât atât, aceste realităţi sunt acceptate şi recunoscute de istorici. Ceea ce am încercat să subliniez în emisiune a fost ideea că românii nu şi-au dorit aceste lucruri, ci contextul istoric nefericit şi politica nazistă au fost cele care au determinat acele evenimente", afirmă Dan Şova.
Senatorul îşi exprimă profundul regret dacă declaraţiile sale au fost interpretate în sensul în care ar fi negat, fie şi o secundă, suferinţele poporului evreu şi vinovăţiile autorităţilor române din acea perioadă.
“Nu am făcut acest lucru şi nu o voi face niciodată, fiindcă pur şi simplu convingerea mea este că aceste lucruri din istorie trebuie spuse, pentru a învăţa din greşelile trecutului", subliniază Dan Şova. Şi ce spunea o zi mai devreme: În România nu au fost ucişi evrei Invitat la emisiunea Oameni şi Oameni cu Andrei Gheorghe de la The Money Channel, Dan Şova a susţinut că în timpul guvernării mareşalului Antonescu, evreii s-ar fi simţit în siguranţă pe pământ românesc. "Scrierile istorice de origine evreiască ziceau de o carte interesantă despre programul evreilor în România. O să vedem că Teşu Solomovici are o carte interesantă despre programul evreilor. Recunoaşte că pe teritoriul României niciun evreu nu a avut de suferit şi asta s-a datorat lui Antonescu" a pretins Dan Şova. Rugat să dea detalii, Şova a plusat, susţinând că la Iaşi, evreii ar fi fost ucişi de către soldaţi germane încartiruiţi în oraş la acea vreme. “Nu s-a petrecut niciodată în România ce se spunea că s-ar fi petrecut. Nu au fost ucişi evreii. Datele istorice arată că la Iaşi au fost omorâţi 24 de cetăţeni români de origine evreiască de soldaţii din armata germană. Ceea ce este o pată pe istoria militară a poporului român, este comportamentul ostaşilor la cucerirea Odesei", a mai spus Şova. Cum moderatorul insista pe implicaţiile soldaţilor români în acest trist incident, purtătorul de cuvânt al PSD a ţinut încă o dată să contrazică faptele istorice. "Nu au participat soldaţi români. Este un fapt lămurit istoric" a conchis senatorul. Cealaltă faţă a regimului Antonescu: Antisemitism activ şi curăţirea terenului de evrei Faptele istorice îl contrazic însă pe "specialistul" social-democrat în…avocatură. În fapt, progromul de la Iaşi care a durat din 27 iunie până pe 29 iunie 1941 a fost unul din cele mai violente pogromuri din istoria evreilor din România, iniţiat de generalul Ion Antonescu, secondat de autorităţile publice locale, împotriva cetăţenilor de etnie evreiască din oraşul Iaşi. Conform datelor prezentate de autorităţile române, în cele trei zile au fost ucişi 13.266 de evrei. La procesul său, Antonescu a dat vina pe legionari şi a susţinut că cifra victimelor a fost mai mică, de doar 8.000. Încă dinainte de program, în cadrul planurilor regimului Antonescu de purificare etnică, sub numele de cod Antisemitismul activ şi "Curăţirea terenului" au fost luate în România o serie de măsuri cu caracter antisemit. Astfel, în şedinţa din 8 iulie 1941 a cabinetului antonescian, viceprim-ministrul şi ministrul de externe, Mihai Antonescu, recomanda miniştrilor: “Aşa că vă rog să fiţi implacabili, omenia siropoasă, vaporoasă, filozofică nu are ce căuta aici... Cu riscul de a nu fi înţeles de unii tradiţionalişti care mai pot fi printre dv., eu sunt pentru migrarea forţată a întregului element evreu din Basarabia şi Bucovina, care trebue zvârlit peste graniţă... Veţi fi fără milă cu ei. Nu ştiu peste câte veacuri neamul românesc se va mai întâlni cu libertatea de acţiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică şi revizuire naţională... Dacă este nevoie, să trageţi cu mitraliera. Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari... Îmi iau răspunderea în mod formal şi spun că nu există lege... Deci, fără forme, cu libertate completă". Cum erau "educaţi" jandarmii Jandarmeria a primit ordinul de curăţire a terenului cu trei-patru zile înainte de 21 iunie 1941, în trei locuri diferite din Moldova: Roman, Fălticeni şi Galaţi. Inspectorul general al jandarmeriei, generalul Constantin (Piki) Vasiliu, explica, în faţa subofiţerilor şi ofiţerilor de jandarmi la Roman, că "prima măsură pe care sunt datori s-o aducă la îndeplinire va fi aceea de curăţire a terenului, prin care se înţelege: exterminarea pe loc a tuturor evreilor aflaţi pe teritoriul rural; închiderea în ghetouri a evreilor de pe teritoriul urban; arestarea tuturor suspecţilor...", etc. Comandantul legiunii de jandarmi Orhei, Constantin Popoiu, a atras atenţia jandarmilor săi că "trebuie să-i extermine pe evrei dela pruncul în faşă până la bătrânul neputincios, toţi fiind periculoşi pentru naţia română". În ajunul întrării României în război, "Conducătorul Statului" a dispus, prin "Ordinul no. 4147 din 21 Iunie 1941", "...evacuarea tuturor evreilor între 18 si 60 ani din satele dintre Siret si Prut în lagărul de la Târgu Jiu." În ziua de 26 iunie 1941, şefii oraşului, prefectul judeţului Iaşi, colonelul Dumitru Captaru, comandantul Garnizoanei, colonelul Constantin Lupu, chestorul Poliţiei, colonelul Constantin Chirilovici şi inspectorii de Siguranţă Emil Gioseanu şi Matei Cosma au ordonat percheziţii în locuinţele evreilor. Jafuri, arestări, execuţii şi ... trenul morţii În după amiaza zilei de vineri, 27 iunie 1941, la cinci zile după intrarea României în război Ion Antonescu i-a telefonat colonelului Constantin Lupu şi i-a ordonat să cureţe Iaşul de evrei. Acţiunea urma să fie mascată ca făcând parte din ordinul anterior, "Evacuarea tuturor evreilor, între 18 şi 60 de ani, din zona cuprinsă între Siret şi Prut". În raportul nr. 1.042 din 29 iunie 1941 către Mihai Antonescu, ministrul Afacerilor Interne şi vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, colonelul Captaru, prefectul, raporta executarea ordinului de evacuare a evreilor ieşeni: "Raportăm că în noaptea de 29-30 iunie s-au tras numeroase focuri de armă din case particulare […]. S-a tras asupra coloanei în marş a unei trupe de infanterie românească care trecea prin oraş spre front. […] Nu s-a putut prinde nici un individ în flagrant delict. […] După indicaţiile obţinute până în prezent, se constată că se caută de către anumiţi indivizi să arunce vina asupra evreilor din oraş cu scopul de a aţâţa armata germană şi română, precum şi populaţia creştină contra evreilor, pentru a da loc la uciderea în masă a acestora". Autorităţile române - poliţie, jandarmi, membri ai serviciului român de siguranţă -, cu concursul unei părţi a locuitorilor oraşului, au comis crime şi jafuri asupra evreilor din Iaşi. Mii dintre aceştia au fost ucişi în casele lor şi pe stradă, alte mii au fost arestaţi şi duşi la sediile poliţiei. "Duminica Neagră", opera soldaţilor români În următoarea zi, «Duminica neagră», soldaţii români au intrat în scenă împuşcând mii de evrei care fuseseră încarceraţi în secţia de poliţie. Aproximativ 4.000 de evrei, strânşi din toate părţile oraşului, au fost înghesuiţi în vagoane şi camioane de marfă. "Trenurile morţii" au fost închise ermetic şi au circulat între mai multe gări din Moldova. Trenurile erau păzite de trupe germane S.S. Nimeni nu avea voie să se apropie de trenuri în gări, să le dea apă sau să le deschidă pentru a lua aer. Din cauza mirosului cadavrelor şi a mizeriei rezultate ca urmare a condiţiilor inumane la care au fost supuşi, aproximativ 2.650 de evrei au murit de sufocare sau de sete, iar alţii şi-au pierdut minţile. O parte dintre ei au fost salvaţi în gara Roman prin intervenţia energică a preşedintei Crucii Roşii din Roman, Viorica Agarici. Pentru că a salvat vieţi de oameni nevinovaţi, cu riscul oprobiului public (datorită acţiunilor obstructive ale autorităţilor Agarici a fost nevoită să se refugieze la Bucureşti) ea este unul din cei 54 de români omagiaţi de Statul Israel cu titlul "Drept între popoare" La data de 30 august 1941, cei 980 de evrei care au supravieţuit au fost aduşi înapoi în Iaşi. Amnezia lui Antonescu la proces: germanii şi legionarii, făcuţi ţapi ispăşitori Câţiva ani mai târziu, arestat şi supus unui simulacru de proces, Antonescu nu şi-a "amintit" nici de telefonul dat colonelului Lupu, nici de ordinul dat de generalul Şteflea, cu privire la deportarea evreilor din Iaşi, "la momentul oportun". Iată ce susţinea Antonescu în faţa instanţei în data de 06.05.1946: Ion Antonescu: [...] [După pogrom] eu m-am dus la Iaşi şi am vorbit cu comandantul general german, pentru că Iaşul era atuncea în zonă militară germană, acolo operau trupele germane şi era şi zona de front şi tot Iaşul era ocupat de germani, de trupele care trebuiau să treacă Prutul. Şi atuncea m-am dus la Iaşi şi am vorbit cu generalul german şi i-am spus: "Dacă se mai repetă acest lucru, dau telegramă Führerului şi las comanda frontului". Şi atunci, generalul german mi-a spus: "Vă asigur, domnule general, că nu se va mai întâmpla". [...] Preşedintele: Era numai acţiunea germanilor la Iaşi?[...] Ion Antonescu: Ei aveau..., noi frontul Moldovei... era împărţit pe sectoare. Era în sector german. Preşedintele: Ştiu. Era în sector german, dar era şi armată românească acolo. Ion Antonescu: Era sub comandamentul german, după cum erau şi divizii germane în sectoarele româneşti, la dispoziţia comandamentului românesc. Au fost grupuri de legionari care au făcut acte de provocaţie. Au tras de pe acoperişuri în elemente germane şi au împins - tot prin acte de provocaţie - şi câţiva dintre evrei, fie ca să se apere, fie ca să tragă, de asemenea. Faptul că s-au găsit 2-3, foarte puţini, în orice caz, aceasta a legitimat pretenţiile lor, intervenţia unor unităţi germane, care, peste capul autorităţilor române şi cu sprijinul legionarilor, au trecut la acte de represiune pe loc şi au cerut ca, fără întârziere, autorităţile române să evacueze populaţia evreiască, punând, singuri şi direct, soldaţi şi elemente ale armatei SS germane ca să întreprindă această acţiune de colectare şi de conducere la trenuri, unde au fost transportaţi în condiţiuni cu totul necivilizate. " Preşedintele: Este adevărat că aţi minimalizat ăăă... victimele, numărul victimelor în pogromul de la Iaşi?
Ion Antonescu: Domnule Preşedinte, eu n-am ştiut niciodată, decât din Actul de acuzare, de 8.000, se spune. Acuma, domnul acuzator public vorbeşte de 10.000. În Actul de acuzare vorbeşte... n-am ştiut niciodată. Eu am ştiut de 2.000 care au fost băgaţi în gara Iaşi într-un vagon, presaţi acolo şi au murit de asfixiere şi m-am dus şi am protestat." Plan a la români: Curăţirea terenului, echivalentul soluţiei finale germane Incidentul de la Iaşi a fost doar unul din episoadele de tristă amintire care au mânjit istoria României contemporane. Timp de patru ani de zile, distrugerea fizică a cetăţenilor români de etnie evreiască a fost aplicată concomitent cu distrugerea economică a populaţiei evreieşti, cu jaful organizat de stat, confiscări şi deposedări de bunuri, constrângerea la diverse contribuţii sau prestaţii. Au fost deportaţi în Transnistria 195.000 de cetăţeni români de etnie evreiască dintre care, la 15 noiembrie 1943, au rămas în viaţă 49.927. În Transnistria, guvernul antonescian a mai exterminat peste 170.000 de evrei ucraineni. În total au fost masacraţi peste 300.000 de evrei. "Curăţirea terenului" a fost numele de cod folosit de regimul antonescian ca echivalent al termenului german "soluţia finală". Ordinul de curăţire a terenului, de exterminare a unei părţi a evreilor din Basarabia şi Bucovina şi de deportare a restului, a fost dat de Antonescu din proprie iniţiativă şi nu sub presiuni germane. Pentru punerea în aplicare a acestei sarcini, el a ales jandarmeria şi armata, în special administraţia civilă a armatei, pretoratul. Şeful Marelui Stat Major al Armatei, generalul Iosif Iacobici, a ordonat comandantului Biroului 2, locotenent-colonelului Alexandru Ionescu, să pună în aplicare un plan "pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea şi acţionarea de echipe, care să devanseze trupele române". Planul a fost pus în aplicare începând cu 9 iulie 1941. Ordinele speciale de execuţie şi deportare, direct de la Antonescu Ordinele speciale erau date direct de Ion Antonescu armatei, serviciului special de informaţii şi jandarmeriei, iar Mihai Antonescu le transmitea administraţiei civile. Executantul ordinelor speciale, marele pretor, generalul Ioan Topor, era subordonat direct şefului Marelui Cartier "Ordinele speciale" erau considerate "secret de stat" şi transmise verbal sau ca documente cu regim secret, ori de câte ori autorităţile militare sau civile nu executau evrei de teama consecinţelor ori din cauză că se îndoiau de existenţa ordinelor de lichidare. De exemplu, maiorul Frigan din garnizoana Cetatea Albă nu cunoştea ordinele speciale şi a cerut instrucţiuni în scris pentru executarea evreilor. În consecinţă, pretorul armatei a III-a, colonelul Marcel Petala, s-a deplasat la Cetatea Albă pentru a-i da personal maiorului ordinul "special". Imediat au fost executaţi toţi cei 3.500 de evrei rămaşi în ghetou. Germanii, indignaţi: Românii ucid fără pic de metodă După emiterea ordinelor speciale de curăţirea terenului, teritoriul dintre Nistru şi Bug devenise un cimitir imens, presărat cu zeci de mii de cadavre despuiate de haine şi lăsate să putrezească de-a lungul drumurilor. Apele Bugului, infestate de cadavre, nu mai erau potabile. Germanii erau sideraţi. Cauza nu o reprezenta cruzimea românilor, ci aceea a modului dezordonat, lipsit de "planificare" şi de "tehnicitate" al acestor execuţii înfăptuite de trupele şi de jandarmii români. “Românii actioneaza împotriva evreilor fără nici un plan preconceput. Nimeni n-ar avea nimic de spus în privinţa execuţiilor foarte numeroase de evrei, dacă pregătirea lor tehnică, precum şi modalitatea de a le efectua n-ar fi insuficiente. Românii lasă persoanele executate acolo unde se prăbuşesc, fără a le îngropa. Einsatzkommando a îndemnat poliţia română sa procedeze cu mai multă ordine din acest punct de vedere", se arăta într-un document al Einsatzgruppe D. Pentru mai multe detalii despre aportul României la Holocaust: http://www.romanianjewish.org/ro/cap3.html