Sunt artere unde sunt mai puține mașini în trafic decât a trimis rovere NASA pe Lună și Marte.
Marile intersecții sunt împânzite de mașini de poliție care opresc, aleatoriu, autoturisme personale sau de mărfuri.
La prânz, în Piața Romană, la „Coloane”, era parcat chiar și un Humvee fioros al Armatei. Bulevardul Magheru era străbătut de autobuze goale sau cu doar câțiva pasageri. Pe „Aleea ghiulelelor” se plimbau nestingheriți doar porumbeii și guguștiucii.
Mai la vale, la McDonald’s-ul care servea doar „la geam”, nu erau decât un grup de livratori. La un alt fast-food, de mai jos de Patria, cu specific vietnamez nu era nimeni în fața „geamului” deschis. Vânzătoarea se văieta că au scăzut vînzările cu pînă la 80%.
Alte magazine, cu excepția a două case de amanet care erau și exchange office, nu mai era nimic deschis. Și biserica italiană avea porțile închise. Practic, pe tot drumul dintre Romană și Universitate la orele prânzului n-am întâlnit decât vreo cinci-șase rătăciți.
În parcarea de lîngă Intercontinental, trei taximetriști plictisiți se plângeau de mama focului că n-au avut decât două curse în câtva ore, în condițiile în care ar fi trebui să zbârnîie la amiază în cursul săptămânii. Ceva mai încolo alt Humvee, cu soldați înarmați flancat de două mașini de poliție. Oamenii legii n-au fost prea cooperanți, dar nici nu m-au legitimat.
Dincolo de Spitalul Colțea și biserica omonimă, ca și cea de la Kilometrul Zero al României Sfîntu Ghoerghe-Nou, unde e capătul de lineia al tramvaielor 16 și 21, erau deasemena sigilate. În stație arau doar două persoane, din care una era o cerșetoare. Marile magazine Cocor și Unirea erau deasemnea sigilate. Doar câteva patiserii serveau merdenele, pateuri și covrigi tot „la geam”. Peste drum celebra stradă Lipscani era complt depopulată.
Bulevardul Elisabeta, fost 6 Martie, pe la Cercul Militar, arăta la fel de dezolant, fiind circulat mai ales de troleibuze și taxiuri. Pe trotuare extrem depuțini oameni. Iar Cișmigiul părea un loc total părăsit. Ulterior, în metrou, din Eroilor pînă la Obor nu cred că au fost în tot treul mai mult de 20-25 de oameni care stăteau la cicni-șase metri unul de altul.
Paradoxal, străzile Bucureștiului mi s-au părut sigurr. E greu să intri în contact cu semenii tăi. Oamenilor le e frică.