Cuvântul cheie al sfârșitului celei de-a doua săptămână epidemică a fost „vaccin”, după ce farmaciile aju ajuns cu un stoc zero de vaccinuri antigripale, iar o publicație națională a ținut prima pagină cu un articol tradus de pe un site, insuficient documentat și prezentat cu argumente discutabile intitulat „Vaccinurile care ucid”. Fiecare părinte care și-a imunizat copilul a tresărit în fața acestui ultim exemplu, iar antivacciniștii au găsit un nou argument în misiune lor periculoasă, cea de a convinge cât mai multă lume că vaccinurile distrug sau curmă vieți. Dr. Gabriel Diaconu, psihatru cu competențe la prestigioase unități de elită precum Universitatea McGill , Montreal, Universitatea din Viena, Universitatea din Prishtina (Kosovo) şi Universitatea Rijeka (Croaţia), dă o explicație celor mai recente dezbateri pe tema imunizării.
Dr. Diaconu: „Tocmai ce le-am făcut gemenilor prima serie din calendarul de vaccinare (anume DTP & Prevenar). Eu nu cred în vaccinare. Pentru că nu trebuie să cred. Nu-mi pun speranța în vaccinare. Pentru că nu-i nevoie să sper. Și cât privește motivul pentru care îmi vaccinez copiii, rațiunea merge dincolo de sănătatea lor. Fac parte din această lume. Și această lume, în lupta cu boala, a dat naștere unor extraordinare descoperiri. Eu nu vreau ce-i mai bun pentru copiii mei. Mă mulțumesc doar cu ce-i bine, ce-i sănătos și ce-are sens din punct de vedere medical.
Furtuna de ieri în plin pahar cu apă n-am pornit-o eu. Au pornit-o o mână de oameni care, de-a lungul timpului, fie-au avut de suferit în urma unui vaccin, fie s-au băgat în seamă pe bază de credință/ credințe, speranță/ speranțe dar cu siguranță nici cunoaștere, nici dorință de bine.
Este o chestiune de ore/ zile până când autoritățile vor declanșa procedurile de îndeplinit în epidemia de gripă. Pentru gripă există un vaccin care oferă protecție suplimentară. L-am făcut toamna trecută. Și eu, și fiul meu cel mare, și soția mea. Și-asta pentru că bebelușii noștri sunt ne-vaccinabili, și vulnerabili la gripă.
Dar nu doar ei. Bunicii lor sunt sensibili la gripă. Pacienții mei vârstnici, tineri or din varii motive tarați de alte boli ori medicamente sunt sensibili la gripă.
Orice boală infecto-contagioasă nu e doar problema bolnavului. E problema, prin natura transmisibilă a bolii, întregii comunități. Să discuți, în legătură cu imunizarea, drepturi și valori individuale, e util doar dacă ai de gând să trăiești mai apoi într-un acvariu. Eventual cu pești. Dar dacă vrei să trăiești printre oameni, privilegiile tale se opresc unde începe pericolul public. Așa zicea o vorbă mare, și gândesc că e și-o vorbă bună.
Prin comparație cu vaccinurile, prostia, ignoranța și ticăloșia omoară, la o rată a prevalenței și incidenței greu de cuantificat, căci nu le vedem pe niciuna drept boală, chiar dacă, bunăoară, le considerăm fără leac. Frica irațională, dublată de gândire magică și raport la oarecare divinitate, servesc doar proverbului că Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Morțile prin boală, boală prevenibilă vaccinal și dacă respecți regulile de igienă și carantină în caz de epidemie, nu sunt doar numere într-o statistică. În spatele fiecărei morți se-ascunde jalea și durerea celui care mai apoi trăiește cu un adevăr foarte dureros: nu doar boala i-a omorât omul drag, sau copilul iubit, dar și atitudinea comunității. Boala contează, dar contează mai puțin în raport cu adevărul definitiv: cum că s-ar fi putut face ceva, dacă oamenii ar fi fost oameni și nu lupi.
Vaccinați-vă. Vaccinați-vă copiii. Scriam, ani în urmă, că riscul unei reacții severe la vaccin este comparabil, ca mortalitate, cu șansa să mori alergând prin parc. Ce-i drept unii oameni, de frica morții prin jogging, preferă să stea în casă. Și când află că există o șansă la un milion să moară de boala telecomenzii, nici că se mai uită la televizor. Căci astfel de enormități dintotdeauna au însoțit omul pe pământ, dar și-n pământ s-au dus cu el.
Nu fiți proști. Nu fiți ignoranți. Dar dacă așa vă place, țineți-le pe amândouă pentru voi, și scutiți umanitatea de considerentele voastre. Că veți trăi, muri sau persevera în eroare e dreptul vostru individual, unul pe care-l respect și, spre deosebire de opozantul meu, îl las în plata Domnului. Dar lasă-mă, vecine, în plata mea, că de imunitatea de grup și tu beneficiezi, câtă vreme nu-s foarte mulți proști ori ignoranți ca tine.”
Dr. Gabiel Diaconu este investigator asociat al grupului McGill de studii asupra suicidului, Universitatea McGill , Montreal, Canada, membru permanent al CRISE (Centrul de cercetare şi intervenţie în suicid şi eutanasie, Universite du Quebec a Montreal, Canada) și investigator asociat în proiectul de cercetare şi dezvoltare transculturală al Universităţii din Viena în colaborare cu Universitatea din Prishtina (Kosovo) şi Universitatea Rijeka (Croaţia)