Furnizorii de utilități ar putea fi obligați să încheie și să exprime contractele pentru furnizarea utilităților doar în moneda națională – leul – conform unui proiect legislativ inițiat de senatorul PSD Daniel Zamfir. Senatorul PSD și-a justificat inițiativa arătând că devalorizarea leului trebuie suportată atât de furnizorii de servicii cât și de consumatori, iar nu doar de cei din urmă.
Într-o postare pe Facebook, Nicolae Zamfir a anunțat că a depus un proiect de lege care prevede ca plata facturilor pentru utilități, pe teritoriul României să fie exprimate doar în lei și să nu mai fie calculate în funcție de evoluția cursului de schimb.
„Aşa cum am promis, am depus proiectul de lege privind contractele şi plata facturilor pe teritoriul României. Toate contractele vor fi exprimate în lei şi, pe cale de consecinţă, facturile nu vor mai fi raportate la cursul euro din ziua emiterii. Ajunge! Costul devalorizării monedei naţionale trebuie suportat atât de furnizorul de servicii, cât şi de consumator!”, a scris Zamfir pe Facebook.
Propunerea legislativă definește utilitățile publice ca fiind alimentarea cu apa, canalizarea şi epurarea apelor uzate, colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale, alimentarea cu energie termică în sistem centralizat, salubrizarea localităţilor, iluminatul public, alimentarea cu gaze naturale, transportul public local de călători, telefonia fixă sau mobilă, internetul, televiziunea prin cablu sau digitală şi orice altele asemenea.
Consumatorii vor fi protejați de devalorizare
Actul normativ are în vedere orice alte plăți, încasări, transferuri, operaţiuni în conturi curente şi altele asemenea care decurg din vânzări de bunuri şi prestări de servicii între rezidenţi, inclusiv din împrumuturi, credite, leasing, asigurări, service, transporturi de mărfuri sau de pasageri, coletărie, mesajerie sau poştă, indiferent dacă sunt consemnate sau nu prin facturi.
„În vederea acoperirii riscului normal de devalorizare a valorii monedei naţionale (leul) faţă de orice monedă străină de referinţă, precum şi a riscului de inflaţie, prestatorii de servicii sau furnizorii de utilităţi pot negocia cu beneficiarii mecanisme de consolidare sau de indexare în valută a plăţilor periodice rezultate din contract. Cursul de referinţă a leului faţă de moneda străină de referinţă nu poate fi mai mare decât cursul BNR din data plăţii efective. În contractele care se derulează pe perioade mai mari de 5 ani sau pe perioade nedeterminate, riscul anormal se suportă de ambele părţi. Se consideră că este anormal riscul contractual care rezultă din: a) depăşirea cu mai mult de 20% a cursului de schimb al monedei naţionale (leul) faţă de moneda străină de referinţă din data încheierii sau a perfectării raportului juridic; b) depăşirea cu mai mult de 50% a ratei anuale a inflaţiei, corespunzătoare datei încheierii sau perfectării raportului juridic", se arată în proiectul legislativ.
Senatorul mai propune ca în cazul în care consumatorii nu pot suporta volumul de plăți, din cauza devalorizării monedei naţionale sau a majorării ratei anuale a inflaţiei, prestatorul de servicii va face o propunere, în scris, pentru reeşalonarea sau refinanţarea contractelor în raport cu veniturile beneficiarului şi cu gradul său maxim de îndatorare.