Programul de autodistrugere este în noi. Cel puţin asta afirmă psihologul Daniel Moiş într-o postare pe blogul personal unde face o analiză amplă despre ceea ce zace în noi şi cât rău ne poate face fără să fim conştienţi şi că acest lucru face parte din viaţa noastră, iar efectele sunt dezastruoase. Goana după bani, uitarea de sine, odihna, sănătatea... trec pe planul doi, din păcate.
"Îl avem toţi în stare latentă. Şi se agravează în anumite situaţii critice. Este subconştient, invizibil, insesizabil. Poţi să spui că habar nu ai de el. Atâta vreme cât nu îl poţi percepe conştient, el parcă nici nu există!
Însă negarea lui nu ajută cu nimic. Un şarpe ascuns în iarbă poate fi mai periculos decât un tigru în camp deschis! (spune un vechi proverb indian). Programul de autodistrugere face parte din tine. Tot ce ai de făcut este să fii atent. Că îl poţi activa din întâmplare. Sau din neglijenţă!
Odată declanşat, programul de autodistrugere acţionează! Îl vezi peste tot. E nevoie doar să acorzi un mic răgaz observării lui. Şi să fii atent la simptome. Le vei observa cu uşurinţă la mai mult de jumătate din populaţia României.
Când programul este scăpat de sub control, poţi ajunge la sinucidere. Sunt cazuri extreme, ceva mai rare. Dar majoritatea celor care rulează inconştient programul de autodistrugere aleg să nu se sinucidă brusc. Ci să se autodistrugă lent. Prin diverse metode care le degradează încet, dar sigur, organismul.
Primul indiciu va fi un comportament dăunător organismului. Mascat adesea sub forma unei plăceri interzise. A unor vicii care pe termen scurt nu te afectează. Însă autocontrolul tău asupra acestor comportamente lipseşte. Eşti sclavul lor, şi te simţi bine aşa!
Fumatul e o plăcere, în viziunea multora. În realitate, e un proces lent de autointoxicare. De care devenim conştienţi de regulă când e muuult prea târziu. Iar regretele ulterioare nu mai repară sănătatea pierdută! Faptul că fumezi indică activarea acestui program de autodistrugere. Îmi arată faptul că la nivel subconştient tu vrei să îţi faci rău! Că nu te apreciezi, nu te iubeşti, şi nu pui preţ pe tine şi pe starea ta de sănătate! Mai mult, că acţionezi sistematic într-o direcţie greşită. Şi nu ai puterea să faci nimic. Suntem conduşi de programe subconştiente, şi acţionăm pe pilot automat!
La fel stau lucrurile şi cu alte vicii. Din care amintesc doar alcoolul, drogurile sau jocurile de noroc. Chiar şi mâncatul în exces este tot un mijloc de autosabotare. O formă de calmare şi de reducere temporară a stresului. Care pe termen lung îţi face rău.
Însă cel mai greu de observat mod de autodistrugere este munca în exces. Da, activitatea ta de zi cu zi! Care poate deveni, şi adesea devine, o formă de autodistrugere lentă. Şi ştim asta numai atunci când starea de sănătate devine tot mai degradată. Când locul odihnei este luat de excesul de muncă.
Termenul de workahoolism a fost inventat pentru această dependenţă. Care în aparenţă arată o pretinsă dorinţă pentru bunăstare. Dar în realitate este tot programul autodistrugere aflat în plină acţiune! Meşterul Manole, dispus să-şi zidească soţia gravidă, e exemplul clasic. Iar moartea lui de la final arată tocmai lipsa de grijă pentru propria persoană. Înlocuită cu o nesănătoasă dorinţă de autosacrificiu.
Câte persoane cunoşti care refuză să trăiască viaţa lor? Şi care pretind că au ales să se sacrifice? Unii se sacrifică pentru copii. Pentru familie. Pentru instituţia în care lucrează. Sau pentru multinaţionala „lor” (e a altora, dar ei sunt deja bine spălaţi pe creier, şi vorbesc de “firma noastră”). Renunţând la viaţa personală, la odihnă, la relaxare, şi sabotând sistematic propria stare de sănătate. Sub pretextul nobil de a face mai mulţi bani. Care se duc uşor pe bunuri materiale mai puţin necesare. Iar rezervele, dacă mai există, nu ajung nici măcar pentru tratamente medicale. Adesea inutile! Mai mult puteţi citi AICI.