Începe să se risipească ceața groasă pe care guvernanții au coborât-o prin fumigenele pe care le-au aruncat la picioarele noastre de când cu criza de coronavirus. Și odată cu ridicarea ceții începem să distingem cine sunt câștigătorii sau mai bine spus profitorii acestei crize.
Mie îmi pare că coronavirusul a venit ca o mană cerească pentru guvernanți. Ajunși la guvernare fără un program politic și economic, și bazându-se doar pe zestrea politică a dlui Iohannis, guvernul Orban ar fi intrat foarte rapid pe o pantă descendentă.
Un lucru pe care îl știau și ei, motiv pentru care au forțat până în ultima clipă niște alegeri anticipate care să le betoneze pentru încă patru ani avantajul din sondaje. Din acest motiv au negat tot timpul pericolul reprezentat de coronavirus și au reușit să rateze startul luptei împotriva pandemiei.
Decizia CCR le-a spulberat visul cu anticipatele și atunci au făcut o întoarcere cu 180 de grade: virusul a devenit ceva extrem de serios și lumea trebuia să stea în casă sub strictă supraveghere.
Trebuie să recunosc că am fost uimit de viteza cu care au întors velele și au prins în ele vântul spaimelor și al fricii. Românii au reacționat așa cum guvernanții se așteptau: în fața fricii de un inamic invizibil au fost dispuși să uite toate bâlbâielile guvernului Orban și să se strângă în jurul autorităților ca unică speranță.
Klaus Iohannis și “Guvernul Meu” au profitat din plin de această frică și au exploatat în mod politic criza până când au stors totul din ea.
1. S-au instalat în fața camerelor de luat vederi și nu le-au mai părăsit nici o secundă. Te trezești cu ei pe ecrane și te culci tot cu ei. Nu contează că nu au nimic de spus. Nu conteză că unul spune ceva și celălalt spune altceva. Important este să ții lumea captivă cu ochii ațintiți în televizoare mai ceva ca la “Urzeala tronurilor”. Și trebuie să recunoaștem că le-a reușit în cea mai mare măsură. Nu am văzut niciodată un asemenea spectacol complex de mimă. Arta prefacerii dusă la nivel de capodoperă.
2. Au prelungit măsurile excepționale până când au devenit aproape insuportabile și era clar că oamenii nu le vor mai respecta, cu orice risc. Pe timpul stării de urgență au impus măsuri restrictive care probabil nu au mai fost văzute din vremurile celui de al Doilea Război Mondial. Au transformat amenzile dintr-un mijloc de descurajare într-o sursă bugetară.
3. La adăpostul ceții au făcut achiziții cel puțin dubioase, pentru că nu știm până acum câte din cele 33 de dosare deschise de DNA se vor dovedi fapte penale. Este clar însă că pușculițele de partid sunt pline și pregătite pentru campaniile electorale.
4. În spatele unor campanii de comunicare publică (care nu mai încep) au instituit un ingenios sistem de mituire a mass media. Nimeni nu ne va spune cât din cele 200 de milioane de lei alocate acestei campanii au mers unde trebuie și câte din ele au luat-o pe căi dosnice.
5. Și-au neutralizat cei mai mari inamici politici, pensionarii, băgând frica în ei și descurajându-i să mai vină vreodată la urne. De frica îmbolnăvirii.
6. Și-au rezolvat o mare problemă - cea de a mări alocațiile pentru copii și pensiile conform legislației și obligațiilor pe care și le-au luat. Nu voiau oricum să o facă și acum au motive.
7. Probabil că scuza cu greaua moștenire primită de la “ciuma roșie” nu ar mai fi putut să dureze prea mult, dar asta cu pandemia le mai dă muniție o perioadă pentru a masca lipsa de experiență și pe alocuri chiar incompetența.
8. Au ales să prelungească măsurile restrictive în loc să vină cu un program economic. Timp de 2 luni de zile nu au fost capabili să construiască un plan pentru repornirea economiei. Iar când starea de urgență a luat final, ne-am trezit că multe sectoare ale economiei erau blocate. După ce au ratat startul în combaterea pandemiei, acum au ratat startul relansării economice.
9. Au făcut epurări din funcții de conducere ale instituțiilor statului, chiar și cele sanitare, doar pentru a-și pune rudele, prietenii și activiștii de partid. Specialiștii PNL cu care au împânzit funcțiile publice sunt coafeze, chelneri, șefi de pompe funebre și patroni de ziare.
10. Singurele mari realizări ale Guvernului Orban – șomajul tehnic și IMM Invest – s-au dovedit niște mari rateuri. După aproape 2 săptămâni de la lansarea IMM Invest, dl Cîțu ne spune că sunt 1441 de credite deja aprobate (asta pe 28 mai), în vreme ce FNGCIMM pe 27 mai anunța că sunt doar în jur de 450 (!!!). Chiar și în varianta fantasmagorică a dlui Cîțu e extrem de puțin, dacă ne raportăm la faptul că în România sunt peste 500.000 de mii de IMM-uri, care la rândul lor au fost afectate de criză și care ar aștepta sprijin din partea statului. Însă, abia după lansare, am înțeles cu toții că IMM Invest nu e altceva decât un instrument electoral pentru PNL.
Iată câteva motive pentru care criza generată de coronavirus nu a fost un dezastru pentru toți. Ea este cu siguranță un dezastru pentru cele 130.000 de companii mici care nu știu dacă se vor mai redeschide sau nu. Sau pentru sutele mii de români care își caută un loc de muncă.
O criză aduce întotdeauna și oportunități. Ieșirea dintr-o criză poate avea mai mulți câștigători decât pierzători. Am fi putut să ieșim din această criză mai uniți, mai solidari, cu cicatrici mai puține și cu mai multă încredere în noi. Profitorii crizei ne-au sacrificat pe cei mulți de dragul unor rezultate electorale incerte.