Deceniile de cercetări ale unui profesor de antropologie socială de la Oxford au demonstrat existența unei corelații directe între libertatea sexuală neînfrânată și decăderea civilizațiilor. El a descoperit acest lucru acum un secol, cu mult înainte ca revoluția sexuală se explodeze.

Cercetările lui JD Unwin, cuprinse în tratatul său din 1934, „Sex și Cultură” sunt premonitorii. Descoperirile sale s-au dovedit incredibil de profetice, fiind confirmate de istoria și evoluția țărilor în deceniile următoare.

Unwin a observat că atunci când o societate abandonează strictețea castității prenupțiale, se instalează un tip de „entropie umană”, o cădere graduală în dezordine.

Monogamia, credința în Dumnezeu și gândirea rațională au dispărut în următoarele trei generații de la trecerea la o mai mare libertate sexuală.

Unwin a conchis că revoluțiile sexuale au consecințe devastatoare pe termen lung pentru cultură și civilizație.

Cercetătorul de la Oxford, care a murit în 1936, a studiat 86 de societăți și civilizații – mergând de la sumerieni, babilonieni și romani la societățile polineziene și microneziene și până la triburile indiene Dakota, Hopi, Chickasaw și Crow din America de Nord – pentru a determina dacă există o legătură între libertatea sexuală și dezvoltarea culturilor.

Într-o postare pe blog, cu titlul „De ce moralitatea sexuală ar putea fi mult mai importantă decât ai fi crezut” autorul creștin Kirk Dunston afirmă că a cercetat studiul masiv al lui Unwin, realizat de-a lungul întregii vieți a acestuia.

„Constrângerile sexuale sporite, fie ele pre- sau post-nupțiale, au dus întotdeauna la o înflorire accentuată a unei culturi”, în timp ce „sporirea libertății sexuale a dus întotdeauna la prăbușirea unei culturi, trei generații mai târziu”, explică Dunston.

„Corelația cea mai importantă cu înflorirea unei culturi era de a ști dacă era necesară castitatea prenupțială sau nu.”

„Combinația cea mai puternică era cea dintre castitatea prenupțială asociată cu monogamia absolută”, a observat Dunston.

„Culturile care au respectat această combinație timp de cel puțin trei generații au depășit toate celelalte culturi în toate domeniile, inclusiv literatura, arta, știința, mobilierul, arhitectura, ingineria și agricultura. Doar trei din cele optzeci și șase de culturi studiate au atins acest nivel.”

„Când castitatea prenupțială nu mai era o normă, monogamia absolută, deismul (religia) și gândirea rațională au dispărut și ele în decurs de trei generații”, scrie Dunston.

Iar dacă libertatea sexuală totală era îmbrățișată de o cultură, „această cultură se prăbușea în decurs de trei generații la cel mai scăzut nivel de dezvoltare” iar aceasta era cucerită sau dominată de o altă cultură cu o energie socială mai mare.

Dunston și-a pus întrebarea: „Care este starea noastră în timp ce intrăm în a doua generație de la propria noastră revoluție sexuală, la sfârșitul secolului XX?”

Concluziile sale arată în ce măsură descoperirile lui Unwin au fost profetice în legătură cu prăbușirea și slăbirea culturii americane și europene de la începutul revoluției sexuale:

„1. Așa cum era previzibil, monogamia absolută a fost deja înlocuită cu o monogamie modificată. Unirile de fapt devin norma. Deși (instituirea) divorțului a avut loc înainte de anii 1970, curentul dominant al culturii noastre păstrează în continuare ideea că o căsătorie ar trebuie să fie pentru toată viața iar unirile de fapt erau privite cu un oarecare dezgust.

„Acest lucru s-a schimbat în mod clar. Cei care practică realmente căsătoriile pe viață au devenit o minoritate, cuplurile născute înaintea revoluției sexuale fiind mai susceptibile de a păstra un angajament pe viață în căsătorie.

„2. Deismul (religia) decade rapid, exact cum era previzibil. Înaintea anilor 1960, o combinație între raționalism și credința în Dumnezeu reprezenta norma pentru cultura dominantă.

„Nu doar că credința în Dumnezeu s-a diminuat considerabil după anii 1960, dar a existat o tendință de a retrage conceptul de Dumnezeu din guvernare, din sistemul educatic și din forumul public.

„Cei care cred încă în Dumnezeu resimt o puternică presiune socială pentru a-și păstra credințele deiste (religioase) în privat. În loc, a apărut o incredibilă ascensiune a superstiției, calificate de Unwin drept cultură „monistă”, cu două niveluri sub cultura raționalistă pe care o aveam înainte de revoluția sexuală.

„A apărut de asemenea și o creștere considerabilă a proporției de populație care se declară non-religioasă, simptom al nivelului cel mai scăzut al categoriilor lui Unwin.

„3. Rapiditatea cu care a decăzut gândirea rațională după anii 1970 este surprinzătoare. În locul său, a apărut post-modernismul, caracterizat prin «scepticism, subiectivism și relativism». Dar situația se agravează, iar post-modernismul cedează locul «post-adevărului».

„În contrast direct cu gândirea rațională, o cultură a post-adevărului abandonează «normele obiective împărtășite în privința adevărului» și se plasează mai degrabă pe poziția apelurilor la sentimente și emoții și a ceea ce dorește fiecare să creadă.

„Oamenii pot acum să se «identifice» drept ceva care contrazice categoric știința și gândirea rațională și, în numeroase cazuri, să primească sprijin total din partea guvernelor și a sistemelor educative.

„Nu doar că oamenii se simt în drept să creadă ceea ce vor, dar orice contestare a acestei credințe, chiar susținută prin adevăr și logică, este inacceptabilă și ofensatoare.”

 

„Cele trei principale predicții ale lui Unwin – abandonarea raționalismului, a deismului (religiei) și a monogamiei absolute – sunt tustrei lansate”, notează Dunston, „ceea ce face predicția ultimă credibilă… prăbușirea civilizației occidentale în a treia generație, undeva în ultima treime a acestui secol.”

Dovezile traiectoriei distrugătoare a revoluției sexuale sunt omniprezente, comentează Dunston, conducând la o mare prăbușire culturală: creșterea numărului de copii în afara căsătoriilor și peste 60 de milioane de copii nedoriți avortați.

Fiecare literă a acronimului LGBT – o mișcare care își continuă ascensiunea în cultura populară și în puterea politică – reprezintă un tip particular de respingere a științei și a naturii, vizibile în complementaritatea bărbatului cu femeia.

Definiția imuabilă a căsătoriei a devenit caducă, și acum „unii bărbați au cervix” și „anumite femei au penis”.

Numărul credincioșilor religioși a scăzut dramatic însoțit de o creștere în paralel a „Non-ilor”, cei fără credință.

Iar acum, haosul – produsul final al entropiei – crește cât se poate de real din cauza Antifa și a altor grupări înclinate spre anarhie.

Și Dunston conchide:

„Cercetarea lui Unwin oferă o justificare rațională solidă pentru afirmația că legile morale ale lui Dumnezeu, relative la sexualitatea noastră, deși ne pot reține de la o plăcere imediată, ne protejează de imense suferințe pe termen lung, maximizând înflorirea noastră durabilă.”