Eugenia Gheorghiu a murit după ce personalul medical de la Spitalul Judeţean Galaţi i-a acordat ajutor cu întârziere.Într-un spital de urgenţă, viaţa pacienţilor se măsoară în minute. Câteva asistente de la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei“ din Galaţi par să nu fi înţeles asta, din moment ce au refuzat să anunţe un caz de urgenţă singurului neurolog care era de gardă, în weekend, în Secţia de neurologie.
Sorin Ţiţei, un bărbat din Galaţi, povesteşte cum a ajuns cu soţia lui, Eugenia, în stare foarte gravă la Institutul de Boli Cerebrovasculare din Bucureşti, după ce asistentele şi medicii de la Spitalul Judeţean Galaţi le-au întârziat internarea şi analizele care ar fi trebuit făcute urgent. Femeia suferise un accident cerebral, şoferul Salvării care-i aducea în Capitală a greşit drumul, iar pentru Eugenia nu s-a mai putut face nimic. Moartea prematură a femeii la doar 53 de ani a salvat însă alte cinci vieţi. Diagnostic pus târziu Problemele Eugeniei au început în vara anului trecut, când i se spărseseră nişte vase de sânge la ochiul drept. Cei doi soţi nu aveau nici cea mai vagă bănuială despre cheagul de sânge de la creier, care provocase aceste probleme.
„Am mers cu soţia mea la mai mulţi oftalmologi din Galaţi şi din Bucureşti. Cum era profesoară, medicii au pus vasele de sânge sparte pe seama sfârşitului de an şcolar şi i-au recomandat ochelari de distanţă şi de aproape“, povesteşte acum Sorin Ţiţei. În cele din urmă, un oftalmolog le-a sugerat să consulte medicul neurolog şi să facă un examen RMN. Diagnosticul a fost unul dur: Eugenia avea un cavernom.
„Un vas de sânge situat între creierul mare şi creierul mic se îngroşase şi îi provoca problemele cu ochii“, explică bărbatul. După ce i-au prescris un tratament prin perfuzii, medicii de la Institutul de Boli Cerebrovasculare i-au spus Eugeniei că poate să plece liniştită în concediu şi că nu o pot opera, deoarece cheagul nu prezintă niciun pericol. „Când ne-am întors din vacanţă, soţiei mele i s-a făcut rău. Era într-o duminică şi ne aşezaserăm la masă. Dintr-odată i-a amorţit braţul drept, moment în care am hotărât să sunăm medicul curant de la Bucureşti“, îşi aminteşte Sorin.
După simptomele descrise la telefon, medicul de la Bucureşti şi-a dat seama că era vorba despre un atac vascular cerebral şi i-a trimis la Secţia de neurologie a Spitalului de Urgenţă Galaţi. „Am mers direct la Secţia de neurologie, dar acolo asistentele au refuzat să anunţe neurologul de gardă şi ne-au trimis la Primiri Urgenţe, pentru că aşa era protocolul“, se revoltă bărbatul. Neurologul a întârziat, iar Salvarea a rătăcit drumul Până la sosirea neurologului, Eugeniei i s-au făcut câteva teste prin care i s-au verificat reflexele. Acestea nu au ajutat însă cu nimic, iar până la sosirea specialistului au mai trecut o oră şi 45 de minute. Timpul scurs i-a fost fatal. „În cele din urmă au internat- o şi m-au trimis să cumpăr perfuzoare, deoarece spitalul nu avea. Când m-am întors, mi-am găsit soţia pe targă. O duceau la reanimare“, îşi aminteşte cu tristeţe Sorin.
La un moment dat, a intrat în stare de semiconştienţă, moment în care soţul său a decis să o transfere la Institutul de Boli Cerebrovasculare din Bucureşti, singurul loc în care Eugenia putea fi operată. „Salvarea a rătăcit drumul şi am ajuns foarte târziu la spital“, mai spune bărbatul. Nici aici nu a fost mai bine, deoarece medicii au refuzat să îi facă tomografia până nu se stabiliza.
„Au pus-o pe ventilaţie şi abia a doua zi au hotărât aspiraţia cheagului. Era însă prea târziu: sângele invadase tot trunchiul cerebral“, se revoltă Sorin Ţiţei. Eugenia a murit în iulie, anul trecut. Rudele ei au fost de acord să-i doneze ficatul, rinichii, corneea şi pielea, ceea ce a salvat vieţile altor bolnavi. EXPLICAŢII „Boala ei ne depăşea competenţele“ Directorul spitalului din Galaţi, medicul Marian Crăciun, unde Eugenia a ajuns în stare gravă, afirmă că diagnosticul pacientei era unul foarte grav. „Noi am fost o staţie intermediară, iar afecţiunea dânsei depăşea cu mult competenţele spitalului nostru“. Referitor la faptul că asistentele au întârziat internarea pacientei, managerul ne-a trimis un fax prin care a explicat că: „Această etapă nu era de competenţa lor, pacienţii trebuie evaluaţi şi clasificaţi la sosire în Unitatea de Primiri Urgenţe“.
Profesorul Constantin Popa, directorul Institutului de Boli Cerebrovasculare din Bucureş ti, cunoaşte acest caz, dar spune că nu se mai putea face nimic pentru pacientă, deoarece aceasta a ajuns la Bucureşti în stare foarte gravă.
„Evoluţia cavernomului poate să fie spontană şi periculoasă. Sunt tumori care se operează şi altele care nu se operează, dacă sunt în zone vitale, cum este trunchiul cerebral. În cazul acestei paciente s-a considerat, iniţial, că era mai oportun tratamentul decât operaţia“, afirmă Constantin Popa. Colegiul Medicilor a considerat că nici un medic nu este vinovat de moartea Eugeniei.