În multe dintre spitalele sau casele de sănătate din Peninsulă lucrează şi angajate din România. Prezenţa acestora se datorează, în principal, firmelor specializate în selecţia şi inserirea lor în sistemul sanitar italian. O româncă, rezidentă în provincia Ancona din estul Italiei, lucrează într-o astfel de companie şi a avut posibilitatea să ajute multe dintre cadrele medicale din România, în găsirea unui loc de muncă.
Cu toate că situaţia românilor din Italia este, în aceste momente, delicată, Monica Napau este de părere că profesionalismul anagajatelor românce reprezintă una dintre calităţile pe care italienii le apreciază şi le respectă.
Născută la Hunedoara, unde a absovit şi liceul sanitar, românca de 41 de ani a lucrat în Italia ca asistentă, iar în acest moment face parte dintr-o echipă care recrutează cadre medicale.
Când aţi ajuns în Italia şi care a fost motivul venirii în această ţară? Monica Napau: Sunt în Italia de 13 ani. Principalul motiv a fost curiozitatea de a vedea cum se trăieşte într-o altă ţară dezvoltată din Occident şi, ca pentru mulţi dintre cei veniţi, încercarea de a câştiga mai mulţi bani, într-un moment în care România trecea printr-o perioadă de mare incertitudine.
Care au fost primele ocupaţii în Italia? Am lucrat tot ceea ce mi s-a propus şi ulterior am început să acord asistenţă bătrânilor, bolnavilor sau persoanelor cu handicap. După ce am obţinut recunoaşterea diplomei am lucrat ca asistent medical.
Situaţia din Italia, între italieni şi români, v-a afectat activitatea sau a româncelor angajate în spitalele italiene? Nu, în niciun caz. Profesionalismul este prima carte de vizită. Nu am auzit până acum despre niciun eveniment negativ sau incomod, nici în spitalele din Roma, nici în cele din zona unde locuiesc.
Cum aţi intrat în contact cu societatea la care lucraţi acum? Am intrat în contacz cu Nuova S.A.I.R. Onlus la o lună de zile după ce am ajuns în Italia. Compania are aproximativ 1.000 de angajaţi, dintre care 200 sunt români. Fiind practic de la început cu ei, au avut ocazia să mă cunoască în toate aspectele vieţii mele profesionale. Aşa au căpătat încredere în mine şi în capacităţile mele professionale şi organizatorice.
Acum şapte ani am început să reprezint compania în România, pentru a continua selecţia personalului. În acea perioadă, Italia se confrunta cu o mare lipsă de personal sanitar, în special asistente medicale. Am fost întrebată dacă aş putea reprezenta această societate în România, făcând o selecţie de personal şi ocupându-mă de tot aspectul organizativ, respectiv cursuri de limba italiană, precum şi toate informaţiile necesare de la ministerele sănătăţii din Romania şi Italia. Cum puteţi descrie activitatea pe care o desfăşuraţi? Pot să spun că activitatea mea este ca un fel de filtru între societate şi personalul care este angajat de către noi în diferitele spitale sau case de sănătate. Uşurinţa pe care o am în rezolvarea problemelor create pe parcurs vine de la faptul că persoanele cu funcţii de decizie în cadrul cooperativei sunt buni profesionişti, cu experienţă în acest sector şi, nu în ultimul rând, cu foarte multă răbdare. Care sunt raporturile cu românii angajaţi? Ceea ce este important de înţeles este faptul că eu nu aş fi putut face nimic dacă această companie nu ar fi fost "în spatele meu". Dacă cineva le întreabă pe asistentele românce cum au ajuns în Italia, de cele mai multe ori, spun numele meu. Practic nu este foarte corect. Este această societate care a avut încedere în mine, dar care a investit muncă şi bani pentru a duce la bun sfârşit o asemenea aventură.
Eu am spus de multe ori asistenţilor medicali că au avut norocul de a intra în Italia pe "uşa principală", nu pe cea de serviciu. Au fost însoţiţi şi sfătuiţi în orice situatie pe care au trebuit să o înfrunte. Eu sunt satisfăcută pentru că mă simt apreciată ca persoană şi ca profesionist. Ideile mele sunt luate în considerare, iar fetele ştiu că pot să se încreadă în cuvântul meu.
Care sunt planurile de viitor? Nu cred că există vreo persoană care să fi cunoscut această societate şi să poată să zică ceva de rău despre ea sau despre mine, tocmai datorită modului de operare şi de gestionale a activităţii. Luând exemplu lor, mi-ar place să construim o structură sanitară în România. Pare destul de complicat dar visul poate deveni realitate.
Cei mai mulţi infirmieri străini din Italia sunt români Numărul românilor care lucrează în sistemul sanitar public sau privat din Italia depăşeşte câteva mii. Chiar dacă munca lor este solicitantă, salariul depăşeste 1.000 de euro şi poate ajunge până la 2.000, în marile oraşe, dacă sunt şi persoane în subordine.
Anul trecut, la Torino, peste 700 de români erau înscrişi în categoria cadrelor medicale la Colegiul de infirmieri IPASVI, organizaţia profesională a asistenţilor medicali din Italia. La nivelul întregii Peninsule, alte sute de români lucrează, în marile oraşe italiene, în acest domeniu.
Asistenţa medicală şi socială este principala sursă de venit pentru multe dintre româncele plecate la muncă în străinătate. Îngrijirea bătrânilor sau a copiilor oferă locuri de muncă sigure, în contextul economic actual care descurajează străinii în găsirea posturilor libere.
Ce trebuie să ştii pentru a fi asistent medical în Italia Pentru a lucra în sistemul sanitar, trebuie să fie absolvent al unui liceu sau şcoli profesionale sanitare, de 2-3 ani, la una dintre instituţiile de învăţământ acreditate, fie de stat, fie particulare. Trebuie să prezinte o diplomă, certificat sau atestat de asistent medical generalist şi să facă dovada faptului că nu are interdicţii în exercitarea profesiei de asistent medical.
Cei care vor să fie asistenţi medicali în Italua trebuie să obţină un Certificat de conformitate. Acesta se eliberează de ministerul Sănătăţii de la Bucureşti şi va servi la echivalarea studiilor. Ulterior, dosarul depus la ministerul Sănătăţii din Italia va permite eliberarea unui decret de recunoaştere a diplomelor de asistenţi medicali.
Româncele mai trebuie să susţină, gratuit, un examen de competenţă lingvistică şi să se înscrie în colegiul IPASVI. Este ilegală semnarea contractului de muncă înainte de a intra în colegiul IPASVI, fapta fiind considerată o infracţiune penală. Ulterior, persoanele trebuie să se înscrie la Poliţie, la Evidenţa Populaţiei.
Aceste cerinţe nu sunt obligatorii în cazul infirmierilor sau a îngrijitorilor.