Sursa foto: EVZ Pe vremuri, mai pe la începuturile presei post-decembriste, procurorii erau procurori. Adică, își desfășurau activitatea ca la carte, în sensul în care își exercitau rolul activ în vederea aflării adevărului. În această activitate, își prezentau concluziile pe care le considerau întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate. Probele erau administrate onest și profesionist, atât în acuzare, cât și în apărare, de nenumărate ori concluziile putând fi favorabile acuzatului.
Procurorii din acele vremuri, își bazau anchetele pe „indicii temeinice”, nu ca astăzi, pe „suspiciuni rezonabile” sau mai rău, pe ce zice media, lumea în general. Nu de puține ori, în anchetarea unor cazuri care presupuneau cunoștințe din domenii complexe, cum ar fi medicină, finanțe și altele asemenea, apelau neoficial la specialiști competenți, care să le confirme sau să le infirme ipoteza inițială.
Ei bine, din informațiile pe care le dețin, atât de la Ministerul Sănătății, cât și de la Colegiul medicilor, procurorii din Dosarul „Sf. Pantelimon”, nu au consultat pe absolut niciuna dintre somitățile medicinei ATI, înainte de a decide reținerile efectuate în caz. Dacă ar fi făcut-o, ar fi aflat cu detalii științifice, exact ceea ce a comunicat public prof. univ. dr. Șerban Bubenek, președintele Senatului Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă: „Nu poate fi vorba în niciun caz de omor cu premeditare”, ci de „o interpretare greșită care vine din necunoaștere”.
Desigur, titlul de mai sus conține o generalizare. Ea este justificată de faptul că masa critică este dată din ce în ce mai pronunțat de astfel de procurori. Nici măcar nu-mi aparține, este concluzia unui bun prieten, dus la cele veșnice, unul dintre cei mai buni polițiști pe care i-a avut țara asta. L-am bănuit de nițică răutate, atunci când mi-a spus-o, acum niște ani. Greșeam!
Recomandările noastre
