În 2019, ministrul italian de Interne de atunci, Matteo Salvini, a împiedicat imigranți ilegali să debarce de pe un vas al gărzii de coastă, care îi pescuise de pe mare cu cinci zile înainte. Acum, Salvini este judecat pentru „răpire” și riscă 15 ani de închisoare.
Un editorial excepțional al lui Giolio Meotti publicat de Gatestone Institute, pe care l-am tradus pentru cititorii EVZ.
„Singura mea părere de rău în această situație este că va trebui să le explic celor doi copii ai mei că tatăl lor este judecat nu pentru că este infractor, ci pentru că și-a apărat țara”, a spus Matteo Salvini în Parlamentul italian, când a fost deposedat de imunitate, pentru a permite desfășurarea procesului.
Timp de ani de zile, puterea din Italia a dus o politică de predare în fața valurilor de imigranți ilegali – organizate de regulă de rețele de traficanți infractori.
Europa nu a oferit niciodată Italiei nici un pic de ajutor. Acum, aceste „elite” – politicieni, formatori de opinie, ziariști – au decis că Salvini trebuie dat pe mâna judecătorilor pentru că a făcut ceea ce ei nu au avut curajul să facă: să apere frontierele Italiei.
Salvini riscă acum 15 ani de închisoare pentru „răpire”.
Acuzația împotriva lui Salvini datează din 2019, când, în calitate de ministru de Interne, a împiedicat migranți ilegali să debarce de pe o navă a pazei de coastă care îi pescuise cu cinci zile mai devreme.
Salvini a declarat că și-a apărat țara și că ar face același lucru din nou.
„Mă prezint cu conștiința curată, cu mândria de a ști că am apărat onoarea Italiei”, a scris el pe Facebook.
Ca ministru de Interne, Salvini a adoptat o atitudine dură față de imigranți. El a închis porturile Italiei pentru navele de salvare și a aprobat o lege care permite ca vasele ce transportă migranți să fie confiscate și amendate.
Pe 26 iulie 2019, Salvini a făcut apel să înceteze debarcarea imigranților de pe vasul Gregoretti, care tocmai atinsese coasta Siciliei.
„Am dat instrucțiuni ca nici un port să îl primească până când nu va fi asigurată redistribuirea în Europa a tuturor celor 140 de imigranți fără documente de la bord”, a spus el.
Imediat ce vasul a acostat - câteva țări europene au acceptat să preia imigranții – un procuror i-a deschis un dosar penal lui Salvini pentru „răpire”.
„Așteptarea pentru acostare a fost necesară pentru a se ajunge la un acord pentru redistribuirea în alte țări europene, cu implicarea totală a guvernului italian”, și-a justificat ulterior Salvini decizia.
La acea vreme, Italia, sufocată de numărul de imigranți, avea o nevoie disperată de redistribuire a acestora în Europa.
Până atunci, Europa nu oferise Italiei nici cel mai mic ajutor.
Salvini a văzut, după cum declara premierul albanez Edi Rama, că „Italia fusese lăsată singură de Europa în ce privește imgranții”.
Deși ar putea suna melodramatic, Salvini a înțeles că miza era supraviețuirea Italiei, așa cum o cunoaștem.
Potrivit unui raport realizat de Machiavelli Center, dacă actuata tendință se continuă, până în 2065 prima și a doua generație de imigranți vor depăși 22 de milioane de persoane, adică peste 40% din populația Italiei, a cărei rată de natalitate se prăbușește.
Este pentru prima dat în istorie când un tribunal cheamă în judecată un ministru – a cărui slujbă este de a răspunde pentru securitatea țării sale – pentru că a ținut imigranți într-un port, așteptând redistribuirea nou-veniților în Europa.
Pare să existe o ipoteză că zeci de mii de persoane pot veni cu bărcile din Libia în Italia fără a fi controlați, fără a fi descurajați și fără ca o țară să-și poată exercita dreptul său legitim de apărare în fața unui tsunami migrator istoric.
Închizând frontierele, aplicând amenzi ONG-urilor și făcând mai dificil accesul pe coastele italiene, Salvini a reușit să reducă numărul de sosiri în Italia, chiar dacă uneori cu prețul tragic al morții unor imigranți pe Mediterana.
Dar de când a devenit obligația unei țări să ajute industria traficului ilegal de persoane?
Când Italia a adoptat măsurile anti-imigrație ale lui Salvini, în 2018, numărul sosirilor a scăzut considerabil, ajungând de la 119.369 în 2017 la 23.370 în 2018, o scădere de 80% potrivit ONU.
Totuși, anul trecut, după plecarea lui Salvini, numărul imigranților s-a triplat.
Potrivit Ministerului de Interne, în 2019, când Salvini a fost ministru, au sosit în Italia7.894 de imigranți.
Astăzi, în primele nouă luni ale anului (în plină pandemie), 24.332 de imigranți au debarcat și circulă liber în toată Italia și de aici în Europa.
Italia a fost nevoită recent să trimită trupe pentru a-i împiedica pe imigranți să iasă din carantina pentru coronavirus.
De la „porturile închise” ale lui Salvini la anarhie a fost doar un pas.
A doua zi după începerea procesului lui Salvini, guvenul a înmuiat regulile impuse de fostul ministru ONG-urilor care aduc la țărm imigranți clandestini.
Mai important, însă, Italia transmite un mesaj tulburător Europei și restului lumii libere: oricine, în exercițiul guvernării țării sale, apără frontierele naționale și încearcă să oprească imigrația ilegală masivă se poate trezi judecat și închis.
Asistăm la sinuciderea unei țări și a unui continent.
Veritabila oroare a acestei mascarade este că Italia continuă să refuze navele care transportă imigranți.
Atunci de ce este pedepsit Salvini?