Are aproape 17 ani şi idei bune de schimbat lumea. Are gânduri şi ţeluri care ar putea, de fapt ar trebui, să inspire lideri, oameni politici, părinţi şi profesori.
Creşte frumos şi învaţă la Hunedoara, înconjurată de toate ingredientele universului de adolescent, dar şi de valori, modele şi preferinţe actual-romanesti şi pe termen lung inutile.
Este Loredana Bianca Aspru, tânăra elevă care a pornit să deschidă un drum nou tinerilor din România. Proiectul ei îşi propune simplu să ne arate, "Problemele ţării văzute prin ochi de copil", în lansarea unui nou curent educaţional pentru dezvoltarea spiritului de iniţiativă şi implicarea tinerilor în probleme societăţii. Pentru că ei au multe de spus şi pentru că "a sta doar şi a ne plânge de ceea ce considerăm nedrept, fără a încerca să schimbăm ceva, ne fură dreptul de a mai întreba de ce nu ne este mai bine. Mă ghidez după ideea că nepăsarea omoară spirite iar implicarea le creşte, aşa cum îmi place mie să spun, căci la urma urmei nu ne putem plânge de destin atâta timp cât nu am încercat să facem nimic ca să îl schimbăm. Sunt o fată obişnuită, cu defectul sau calitatea de a încerca să mă exprim după cum gândesc şi de a schimba ce nu mi se pare ok".
Pe modelul interpelărilor parlamentare, Loredana invita elevi din toată ţara să aibă, pentru o zi, un rol de conducere în România, să discute despre problemele majore ale ţării, aşa cum le identifica ei, dar mai ales să ofere soluţii şi strategii.
Într-o efervescenţă care ar fi atât de utilă raţionamentelor greoaie care ne conduc, Loredana a pus pe hârtie, disciplinat, ca un adevărat manager de proiect, etapele, oamenii, activităţile şi nevoile acestei iniţiative. Şi n-a aşteptat prea mult.
Problemele ţării prin ochi de copil este un proiect educaţional care urmează să se deruleze la nivel naţional, cu scopul de a stimula implicarea elevilor de liceu în problemele ţării, în particular cele pe care ei le considera majore, urmărind în acelaşi timp dezvoltarea comunicării şi a spiritului de iniţiativă, deoarece printre copiii de azi sunt viitorii factori de decizie de mâine. În plus, prin tematica pe care o propune şi modul de desfăşurare, ideea se poate înscrie într-un program de advocacy, stimulând posibilitatea de influenţare la nivel public a tinerilor, cu precădere în ceea ce priveşte problemele pe care le identifica aceştia. Proiectul se afla în etapă premergătoare lansării care va avea loc în acest an, detaliile vor fi publicate curând!
Cum s-a născut această iniţiativă, unde îşi propune să ajungă şi ce speranţe mari nutreşte “bobocul” Loredana Bianca Aspru, într-un interviu acordat pentru Strada32.com şi evz.ro.
"E adevărat că experienţa şi timpul te fac mai înţelept însă nu trebuie să uităm că ne aşteaptă întotdeauna viitorul, noul", Loredana Aspru
Despre Loredana şi o zi firească din viaţa ta. Ce am afla despre tine? Loredana Bianca Aspru: Îmi place să mă implic în diverse lucruri noi, îmi place să vorbesc (doamna profesoară de Limba Romana ştie ce spun!). Îmi place să lucrez pentru a schimba unele lucruri care cred că nu sunt ok, îmi place să scriu uneori, să râd, să trăiesc nebun şi frumos şi fără regrete. Pentru mai târziu mi-ar plăcea să urmez o facultate de ştiinţe politice şi cred că nu mi-ar displăcea nici să fiu medic, însă cred că aş alege psihologia în acest caz.
O zi din viaţa mea? Orele de liceu, apoi teme şi pe lângă asta preocupările mele dincolo de şcoală. Am un blog pe care încerc să scriu cât mai des despre evenimentele ce se petrec în jurul meu şi despre ceea ce gândesc şi totodată schimb păreri prin blogosfera. Merg şi la discotecă, mă plimb, ca orice adolescent de 16 ani. Iubesc culoarea roz deoarece mă binedispune, îmi place să râd şi îmi plac zilele cu soare. Am 16 ani şi sunt fericită şi încerc să nu fiu paralelă cu lumea în care mă aflu.
Cum a apărut ideea proiectului tău, "Problemele ţării văzute prin ochi de copil"?Am văzut la o emisiune televizată un băieţel care a avut curaj să ajungă până la Parlament pentru a încerca să obţină fonduri pentru şcoala sa, în care lipsea curentul electric. M-am gândit atunci că tinerii ar trebui să aibă posibilitatea de a vorbi despre problemele pe care le văd ei în jurul lor. Astfel, am iniţiat acest proiect care oferă o oportunitate similară şi care totodată ajută la dezvoltarea spiritului de iniţiativă şi implicare al tinerilor în problemele societăţii. M-am gândit mult la opţiuni şi le-am pus pe hârtie, iar acesta a fost primul pas. Am avut norocul să întâlnesc oameni politici care au rămas încă oameni şi care şi-au exprimat dorinţa de implicare în proiect.
De ce crezi că e nevoie pentru ca cei mai tineri să fie ascultaţi, poate chiar consultaţi în problemele serioase pe care le tratează doar adulţii? Ce văd copiii şi adulţii trec cu vederea? Cum pot ei schimbă lumea? Şi crezi că e nevoie de idei proaspete sau idei încercate, de îndrăzneala sau de experienţă? Cu siguranţă este nevoie ca tinerii să fie ascultaţi, şi mai mult ca părerea lor despre problemele serioase să fie nu doar ascultată ci şi luată în seamă deoarece ei au avantajul că nu sunt subiectivi, nu sunt părtinitori, nu sunt constrânşi de diferite ideologii mai mult sau mai puţin impuse de unele partide sau influenţaţi de onorarii şi nici nu simt frica că ar putea pierde vreun avantaj câştigat anterior.
Eu cred că tinerii din ziua de azi văd viitorul prin prisma noului, a schimbării, a nevoii de implicare şi de libertate în acelaşi timp. Sunt perspective pe care un adult le-ar pune întotdeauna pe locul doi, după principiul "să facem şi noi cum vedem în Europa sau la cei care au încercat deja". Tinerii vin cu idei îndrăzneţe, inovatoare însă ele nu vor putea schimba nimic atâta timp cât se vor lovi de nepăsarea adulţilor şi de mentalităţi conservatoare şi mai ales dacă tinereţea lor va fi privită ca un handicap. Şi prea des li se spune "Ce ştiţi voi? Sunteţi tineri!" E adevărat că experienţa şi timpul te fac mai înţelept însă nu trebuie să uităm că ne aşteaptă întotdeauna viitorul, noul.
Cum vezi lumea în care trăim? Societatea actuală, guvernarea, politicul, conducătorii şi politicienii, presa?Nu văd lumea foarte roz, azi! Deşi, aşa ar trebui să-mi pară la vârsta mea. Societatea îmi pare împovărată de grijă tot mai acută a zilei de mâine, de lucruri pe care nu le poate pricepe şi împotriva cărora a obosit să mai lupte. Speranţa e deja pierdută pentru că, aşa cum îşi spun mulţi, nu are rost. Oamenii sunt dominaţi de puterea banului şi îşi schimbă concepţiile tot în funcţie de bani.
Politicienii, oameni şi buni şi răi, cu ambiţie şi dorinţa de a lupta, de a se impune, indiferent pentru ce sau în faţa cui. Am reuşit totuşi să întâlnesc politicieni - să-i conving să mi se alăture în acest proiect - care respectă tinerii. Şi asta înseamnă mult astăzi, iar eu ştiu ce spun, doar m-am confruntat de-atâtea ori cu problema “prospeţimii” ideilor mele. În ceea ce priveşte presa, cred că goană acesta după subiecte de senzaţie, subiecte care vând este literă de lege în media. Şi e păcat căci sunt atâtea lucruri care merită spuse Şi da, nu văd lumea foarte roz, dar nici gri. Sunt optimistă. Avem tineri deosebiţi, românul a fost dintotdeauna un luptător, poate a venit timpul să ne pese mai mult de noi.
Ce ai schimba dacă ar fi posibil? Cum ai face tu lucrurile altfel sau mai bine? În primul rând, cred că aş schimba mentalitatea, felul în care oameni îi percep pe ceilalţi şi în care se percep pe ei înşişi şi implicit felul în care înţeleg drepturile şi îndatoririle pe care le au. Aş schimba modul în care percep oamenii sărăcia sau bogăţia pe care azi le văd doar că pe un defect sau ca pe o calitate. Apoi cred că aş schimba consevatorismul acesta care ne înconjoară. Aş începe cu educaţia, unde încă se învaţă pe ideea învechită de a memora cât mai mult şi atât, fără să se ia în considerare şi necesitatea de formare a elevului, a calităţilor, a caracterului său a ideilor sale.
Ce ar însemna succesul în proiectul pe care l-ai iniţiat şi ce speri să schimbe? Mai ai în minte alte initative similare?Succesul acestui proiect va arăta în primul rând celor care vor să vadă că România nu este ţara nimănui, că tinerilor le pasă, ei se implică şi încearcă să găsească soluţii. În al doilea rând, ar fi un exemplu pentru toţi că se poate, că tinerii, cu voinţă şi îndrăzneală pot să schimbe lucrurile, că sunt o forţă reală şi nu o parte a societăţii care nu are nimic de spus. Mi-ar plăcea ca la finalul acestui proiect să organizez un seminar în care câştigătorii să vorbească despre experienţa trăită prin acest proiect.
Ce fel de resurse şi oameni alături îţi trebuie acum, în acest stadiu al proiectului? Proiectul este la început şi cred că drumul nu va fi uşor. Am încredere în această idee, dar am şi nevoie de oameni care să se implice cu profesionalism, pentru a mă ajuta la organizarea şi mediatizarea lui. Şi nu în ultimul rând, e nevoie de suportsi resurse pentru participanţi, pentru câştigători. Cred că meritul lor nu trebuie uitat.
Ce spun colegii, profesorii şi părinţii tăi despre activităţile tale, oarecum neobişnuite pentru o adolescenţă însă cu totul demne de admiraţie?Părinţii mei mă susţin în astfel de iniţiative şi îmi dau curaj pentru a merge mai departe, ei sunt cei care m-au învăţat să fiu aşa cum sunt. În ce priveşte profesorii, am avut şi am o mare susţinere din partea doamnei director din şcoala gimnazială şi din partea primarului oraşului meu, Aninoasa, judeţul Hunedoara. Acum eu sunt în sfârşit la liceu, însă abia în primul an şi nu am reuşit să fac cunoscut proiectul, dar cu siguranţă o voi face şi sper să găsesc entuziasm şi susţinere.
Care ar fi "3 Idei cu Rădăcini Tinere" pentru care vrei să lupţi pentru a le face să se întâmple? Vreau să organizez un seminar pentru participanţii la acest proiect, în care să putem împărtăşi impresii despre experienţa de “parlamentar”. Şi cred că mi-ar plăcea foarte tare să găsesc o publicaţie care să dorească să publice un supliment care să oglindească probleme sau realizări ale societăţii văzute prin ochii tinerilor. Doar pentru a înfăţişa cititorilor opinia noastră, tânără şi nepărtinitoare despre subiectele, atât de dezbătute în presă, fără a avea însă vreun impact sau rezultat. E doar ideea ce poate părea vis...dar dacă nu am avea vise, nu am avea nici realizări. Iar eu am încredere! Şi vreau să lupt şi pentru a-i determina pe adulţi să ne asculte, să ia în seamă gândurile noastre şi ale tinerilor în general. Îi sfătuiesc cu drag pe cei maturi şi înţelepţi care vor citi poate acest interviu, să se poarte cu noi, cei mici, aşa cum ar vrea ca cei mari să se poarte cu ei!
Cei interesaţi să o susţină pe Loredana, cu orice recomandări sau sponsorizări sunt bineveniţi şi aşteptaţi pe forumul comunităţii Strada32.com sau pe blog-ul personal al Loredanei.