Povestea lor a început în urmă cu trei ani, odată cu o întâlnire în curtea Blocului Liric, construit pe locul fostului Teatru Lyric. Imobilul, situat pe Str. Ion Brezoianu 47-49, a trecut prin mai multe etape.

A fost casa marelui spătar Costache Ghica, fratele mai mic al domnilor Grigore Ghica al IV-lea şi al lui Alexandru Dimitrie Ghica. Apoi, a fost sediu, rând pe rând, pentru instituţii precum Academia Română, Societatea „Film de Artă Leon Popescu”, găzduind, în timp, și spectacole ale Operei Române. La 15 ani după ce a fost bombardată în cel de-al doilea Război Mondial, s-a ridicat actuala clădire, denumită Blocul Liric, a cărei construcție este în formă de U. În prezent, acolo stau aproximativ 200 de familii. La vremea respectivă, au făcut o pictură murală în curtea blocului, ocazie cu care lucrurile au început să se lege.

„Nu știam dacă ideea noastră va prinde”

Atunci au lansat ideea. „Nu știam dacă va prinde, dacă se va dezvolta, am vrut să vedem cum merge. Adunarea a ieșit foarte bine. Apoi, am început să ne punem ca lumea pe treabă, pe patru planuri diferite: apicultură, ornitologie, peisagistică și o parte care vizează poluarea fonică. Pe fiecare plan, ne ajută persoane care au studii în domeniile respective. Pe partea de apicultură lucrăm cu Marian Stoica”, ne-a declarat tânărul Alex Opri, responsabil cu grija stupilor.

„Am început cu doi stupi, iar acum avem șapte”

În primul an, partea de apicultură a fost împărtițită în două etape. Inițial, le-au vorbit locatarilor despre viața albinelor, le-au dat o bază teoretică, iar apoi au adus șapte stupi pe acoperișul unui bloc din cartier. „Marian Stoica, specialist în apicultură, ne ajută foarte mult, de un an și ceva a pus pe picioare „Patrula albinelor”, proiect prin care se ocupă de strângerea roiurilor de albine din București. Am început cu doi stupi, iar anul acesta ne-a mai prins cinci roiuri. Probabil că o să rămânem doar cu șase, pentru că un roi s-a bezmeticit: nu mai are regină, noi n-am văzut la timp, iar acum restul albinelor nu mai respectă ordinea ierarhică impusă de regină, prin feromoni pe care îi emană. Albinele nu își mai știu rolul, încep să se creadă regine și să depună ouă. Dacă le introduci o nouă matcă, o ucid. E o întreagă epopee”, ne-a spus Alex Opri.

Autostrăzile de albine, un proiect scandinav

Miza lor este pur și simplu una educativă. „Vrem să eliminăm fobia oamenilor față de albine și să îi învățăm că pot să coexiste cu ele, care, surprinzător, pot trăi mai bine în mediul rural decât întrun loc în care se practică agricultură, și în care se dă cu insecticide. O miză mai practică constă în aceea că este bine să ai câți mai mulți polenizatori într-un ecosistem. Mierea e un beneficiu, dar nu neam propus să o producem sau să o vindem. Anul trecut, mierea rămasă în plus, vreo 5-6 rame, am împărțit-o între noi. Un cadou de Crăciun. Principala noastră preocupare este să păstrăm suficientă hrană pentru ele, spre deosebire de alți apicultori, care scot mai multă miere, pentru ca apoi să le pună zahăr, ceea ce nu este în regulă. Ideea ne-a venit de la un proiect din Scandinavia, prin care s-au făcut un soi de autostrăzi de albine, de stupi puși pe acoperișurile caselor. Scandinavii au umărit un traseu astfel încât să asigure polenizarea pentru întreaga zonă. O astfel de idee nu e aplicată încă în București”, ne-a povestit Alex Opri.

Miracol la Notre-Dame: stupii de pe catedrală au supraviețuit incendiului

Le-a fost greu să găsească pe cineva dispus să îi primească cu stupii pe un acoperiș. Oamenii fie erau speriați, fie nu erau interesați. „Am avut noroc că ne-a primit administratorului clădirii de pe Strada Știrbei Vodă 104. Ideea noastră era să le punem pe o instituție publică, pentru că era deja un model în străinătate. În Paris, de pildă, există stupi pe Opera Garnier. Și la Notre-Dame existau, iar în urma incendiului, culmea, foarte mulți stupi au supraviețuit”, a adăugat Alex Opri.

„Ideea a fost să oferim oamenilor o modalitate de a își petrece constructiv timpul liber, în cartier, pentru comunitate. Problema a fost cu găsitul spațiului, am vorbit cu cei de la Conservator, de la Muzeul de Artă, cu cei de la Operă, însă au refuzat invocând că nu se ocupă de așa ceva. În cele din urmă, am ajuns la administratorul de aici, o tipă foarte mișto, nepoată de apicultor care a înțeles că nu e periculos. Ne-a făcut un mic protocol, trebuie să anunțăm cu o zi înainte numele persoanelor cu care venim pe clădire, ca să le vadă. De asemenea, am cumpărat antialergice și le-am lăsat aici în caz că o persoană alergică e înțepată”, a mai precizat Alex Opri.

Pe acoperiș, Alex Opri a făcut un foc. De la fum, zburătoarele nu mai sunt preocupate să-și apere stupul, ci să mănânce cât mai multă miere, ca să fugă hrănite. Acum, nu își apără stupul, pentru că au suficiente resurse, iarna în schimb, sunt mai agresive. De când are grijă de ele, Alex a fost înțepat doar de două albine. Îmbrăcați în costum de protecție, ne atenționează că nu trebuia să ne dăm cu parfum. Le atrage tare.

 

Urzeala tronurilor în varianta albinelor

După ce se împerechează cu mai mulți trântori, regina înmaganizează „sămânță” în spermotecă. Când se naște o regină nouă, cea bătrână, împreună cu o parte din albine, pleacă din stup. Rămâne doar prima născută, căci le omoară pe celalalte.

Te-ar putea interesa și: