După moarte celui de-al doilea soț, în 1904, Adela Kogălniceanu s-a mutat în palatul de pe strada Coroi din Iași, unde avea să fie găsită moartă, prin ștrangulare, 16 ani mai târziu.
Odată cu ea au dispărut fără urmă și bijuteriile ei cele multe și tare dragi.
Adela era celebră pentru bogăția, cultura și excentritățile ei, dar mai ales pentru pasiunea dusă la fanatism pentru bijuterii.
Nicolae Leon în cartea „Note și amintiri”, apărută în 1933, scrie: „Ziaristul Budușcă (Petru Grigoriu) mi-a povestit cum s-a dus într-o seară la Cogălniceanu să pregătească un articol pentru gazetă. Cogălniceanu – îmi spune el – se plimba prin cameră dictându-mi articolul, iar eu stăteam la birou și scrieam, când deodată m’am oprit din scris fără voia mea, și uimit, priveam spre una din ușile salonului!...
Cogălniceanu, cu morga lui prezumțioasă, se apropie încetișor de ușă și îmi spune foarte flegmatic: Budușcă! Lasă nebuna în pace. Ce se întâmplase? Adela Cogălniceanu, în costumul Evei, împodobită în juvaeruri, se admira într’o oglindă, și scena aceasta comică care se petrecea în camera a treia, se reflecta în una din oglinzile în care priveam eu!”.
Ziarele din 23 noiembrie 1920 titrau: „Crimă în strada Coroi”, „O multimilionară asasinată”, „O răfuială în familie?”.
Prințesa milionară fusese ucisa în cursul nopții și din palat dispăruseră bijuteriile ei inestimabile.
Principalul suspect a fost Georges Rosetti Roznovanu, fiul său din prima căsătorie cu care Adelanu se certa des cauza banilor.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric