În 36 de comune răspândite pe tot cuprinsul României și într-un oraș au loc alegeri locale. Chiar acum. Va fi un test. Un test electoral cât se poate de serios. Mai consistent și mai covingător decât orice sondaj de opinie. La capătul lui, vom ști prin fața cărui partid a trecut pisia neagră. Pisica cu ghinion.
Cetățenii din toate aceste localități supuse alegerilor locale au posibilitatea să-i sancționeze, să-i premieze sau să-i ignore pe jucătorii politici. E clar că alegerile locale se referă în primul rând la persoane și abia în al doilea rând la partide. Și, cu toate acestea, componenta politică e importantă. În funcție de ce criterii alege astăzi cetățeanul.
În primul rând, el încearcă să-l identifice dintre candidați pe cel care este mai de ispravă. Și care, ajungând primar, ar transpira mai mult și cu un succes mai mare pentru binele comunității. Dar ce se întâmplă dacă doi candidați sau mai mulți sunt oameni de ispravă? Care sunt următoarele criterii ale opțiunii cetățeanului? Următorul criteriu se leagă de interes.
Un candidat poate fi legat ombilical de partidele aflate la putere. Cele care pot contribui la mărirea bugetului alocat unei localități. Iar alt candidat este asociat cu opoziția. O opoziție care nu are în mână, cel puțin pentru moment, pâinea și cuțitul.
Dar care, cine știe, poate veni mâine-poimâine la putere. În acest caz, alegerea este mai complexă. Cetățeanul va privi dincolo de limitele localității. Va face o comparație între actuala putere și actuala opoziție. Va lua în calcul un număr mult mai complex de factori.
Să zicem că pe linia de start se află un candidat PSD și un candidat USR cu șanse relativ egale. Se va gândi sau nu se va gândi cetățeanul din Cucuieții din Deal, atunci când va alege între cei doi, la frauda și gunoaiele din Sectorul 1 al Capitalei?
Va conta sau nu va conta pentru el faptul că hăt, departe, la Bruxelles, în Parlamentul European, Dacian Cioloș, un lider important USR, tocmai a votat o faimoasă recomandare, care poate deveni oricând lege și în România, conform căreia un bărbat care dorește să nască un copil trebuie ajutat de societaate în toate chipurile? Și treaba este de fapt mai complicată decât pare.
Tot conform normelor europene, apărate cu strășnicie de neomarxiști, o femeie care dorește să fie tratată ca un bărbat, trebuie tratată și de autorități și de comunitate ca și când ar fi bărbat. După care femeia travestită în bărbat decide că este momentul să dea naștere unui copil. Sau invers. Cetățeanul își poate cu ușurință imagina că, mâine-poimâine, domnul Dacian Cioloș, care a votat cu ambele mâini respectiva recomandare, deși a ajuns în Parlamentul European votat de alegători în calitate de bărbat, decide brusc că vrea să fie femeie.
În acest caz, alegătorii au optat pentru un bărbat și s-au trezit cu o europarlamentară. Care, în scurt timp, poate decide că vrea să dea naștere unui copil. Și iată cum cetățeanul din ipotetica secție electorală este pus în încurcătură. Chiar azi. Va opta, încredințându-și soarta, pentru un primar USR? Sau va da cu căciula de pământ și va renunța să mai voteze? Sau va sări pârleazul și va opta pentru un pesedist?
Exemplul de mai sus, la care se pot adăuga numeroase alte exemple, demonstrează că, la capătul acestei zile, vom avea până la urmă un test relevant al modului în care opțiunile cetățeanului se pot schimba în interval de câteva luni. Va fi foarte interesant să observăm ce rezultate vor avea nu numai diferiții candidați luați individual, ci, prin intermediul acestora, partidele politice. Cine câștigă și cine pierde? Răspunsul va fi un semnal pentru întreaga clasă politică. Pisica neagră va decide. Și nu o va face în urma unui traseu de tip brownian.