În perioada interbelică, Ministerul de Externe a achiziționat o serie de imobile remarcabile pentru misiunile diplomatice ale României în diverse capitale europene.

 Între acestea, una din cele mai impresionante achiziții, perfectată în timpul ultimului mandat de Ministru de Externe al lui Nicolae Titulescu, e fostul sediu al Ambasadei de la Londra, situat în Belgravia, o zonă de tradiție în istoria capitalei imperiale. Clădirea aceea se află sub protecția Westminster Council și a Patrimoniului Britanic și reprezintă una dintre bijuteriile de mare valoare servind drept reprezentanță diplomatică a României în lume. La Praga, România a achiziționat Palatul Morzin, una dintre cele mai frumoase clădiri din Malá Strana, care rămăsese în posesia familiei Morzin până la 1881. Și astăzi Palatul Morzin deservește Ambasada României, într-o zonă turistică de mare vizibilitate, cam la vreo 400 de metri mai la deal de locul unde se aflase hanul la care a tras Mihai Viteazul în 1601, atunci când a așteptat zile în șir ca să fie primit în audiență la împăratul Rudolf. Pe frontispiciul clădirii, susținând un balcon somptuos, se află statuile unor sclavi etiopieni despre care superstițiile locale povestesc că ar purta noroc la examene. Statuile au unghiile de la picioare tocite, de câți studenți vin și le ating înainte de sesiune. Legenda povestește că la un moment dat, înainte de 1989, Nicolae Ceaușescu, președintele de atunci al României, a vizitat Ambasada românească de la Praga. A trecut prin saloanele cu oglinzi venețiene și cu mobilier de epocă cu fascinația oricărui sud-est european care poposește în lumea civilizată, și a ajuns într-unul din saloanele de la etaj. Acolo, ochii lui au dat peste un obiect magic transformând realitatea: un candelabru cu sute de cristale de variate forme, înzestrat cu niște simetrii de geometrie remarcabilă, un obiect surprinzător pentru cineva neobișnuit cu ideea că lumina zilei poate fi amplificată. Atunci când luminile se aprind, se face mai cald în încăpere, iar razele sporesc în cristaluri. Nicolae Ceaușescu s-a uitat la candelabru cu ochi fascinați și, spune mai departe legenda, a dat dispoziție ca respectiva apariție magică să fie transportată la București, ca să ilumineze la fel de feeric undeva prin Casa Poporului. Treaba nu era deloc simplă, pentru că respectivul cadru de metal cântărea o tonă și jumătate, și simpla lui găzduire a însemnat fortificarea suplimentară a structurii Palatului Morzin. Transportarea candelabrului ar fi însemnat împachetarea separată a pieselor de cristal, urmată de coborârea cadrului de metal. Operațiunea a fost demarată de specialiști veniți de la București, și imediat a fost oprită atunci când partea cehoslovacă a atras atenția că respectivul candelabru aparține patrimoniului național cehoslovac. Probabil discuții importante româno-cehoslovace au avut loc la cel mai înalt nivel pe tema respectivei piese decorative. Cum vor fi decurs, legenda nu mai spune. Oricum, candelabrul a rămas până azi la Praga și luminează o încăpere care reprezintă România în capitala Cehiei.