Politico amintește însă că, dincolo de legăturile istorice ale Franței și de tarele Libanului, cauzate de corupția sistemică și de un sistem politic sectar înrădăcinat - care au fost susținute chiar de Franța - această țară e un microcosmos al multor „deficiențe” globale. Acest lucru explică, cel puțin parțial, implicarea lui Macron, precum și provocările care urmează.
Libanul are cea mai mare concentrație de refugiați pe cap de locuitor din lume, iar posibila sa dezintegrare riscă să ducă la o nouă criză a migrației pentru Europa. De asemenea, este un nod important în estul Mediteranei. Unul dintre principalele sale grupuri politice, Hezbollah, se implică în mod regulat în conflictul armat cu Israel, fiind considerată organizație teroristă în unele țări europene, inclusiv în Germania și Regatul Unit și în SUA. Iar conflictul etern dintre SUA și Iran nu poate fi desprins de Liban, având în vedere legătura ombilicală a regimului de la Teheran cu Hezbollah.
Nu este clar dacă americanii sunt implicați în inițiativa franceză de acum. Washington-ul și Parisul au abordări profund diferite privind Hezbollah, Statele Unite find țara care a pus presiune maximă pe gruparea șiită.
„Inițiativa franceză îi privește doar pe francezi", a declarat, sâmbătă, pentru un ziar libanez, ambasadorul SUA în Liban, Dorothy Shea. Franța a preluat istoric conducerea europeană asupra Libanului și continuă să facă acest lucru. Marți, când Macron va vizita portul distrus pentru a se întâlni cu ONG-urile, i se vor alătura ambasadorii din alte câteva țări europene.
Ne puteți urmări și pe Google News
Macron este totodată și singurul lider occidental care a păstrat contactul cu unul dintre liderii Hezbollah, mai exact cu șeful blocului parlamentar al grupului. Grupul armat a devenit principalul protector al actualului sistem politic.
În această călătorie, Macron intenționează să utilizeze metoda sa preferată de politică externă: negocierile „față-n față”. Pentru asta se va întâlni cu diferiți lideri politici din Liban, de trei ori în 24 de ore.
Există însă mulți libanezi care se îndoiesc că inițiativa lui Macron poate duce la schimbări reale, având în vedere cât de putrede sunt partidele politice, acuzate în special de corupție și reprimarea violentă a protestelor. În esență, ceea ce Macron cere liderilor politici libanezi poate fi considerat un act sinucigaș, fiind greu pentru ei să își schimbe ADN-ul politic, modul în care au condus țara timp de trei decenii și din care au tras cât s-a putut un profit personal imens.
Recomandările noastre
