Pentru birocrații de la Bruxelles și stânga globalistă, principalii inamici ai construcției europene sunt astăzi premierul maghiar Viktor Orban și ministrul de Interne italian Matteo Salvini.
Mai exact naționaliștii și populiștii, cărora criza imigranților le-a dat posibilitatea să ocupe prim-planul luptei pentru apărărarea națiunilor europene.
Dacă e să ne întoarcem foarte puțin în istorie, observăm însă că au existat critici la adresa politicilor nedemocratice ale Uniunii Europene și înainte. Pe atunci, principalii inamici erau euroscepticii, de pildă Vaclav Klaus, fost premier și președinte al Cehiei. El este cel care a avut curajul să atace direct sistemul de putere din Uniunea Europeană chiar în timpul ședinței Parlamentului European din 19 februarie 2009.
„Actualul sistem de luare adeciziilor din Uniunea Europeană este diferit de cel din democrațiile parlamentare clasice, testate de istorie. Într-un sistem parlamentar obișnuit, o parte din parlamentari susțin guvernul și o parte opoziția. În Parlamentul European, acest aranjament lipsește. Aici este promovată o singură variantă și cei care îndrăznesc să se gândească la o altă opțiune sunt etichetați drept dușmani ai integrării europene... Există, de asemenea, o mare distanță (nu numai în sens geografic) între cetățeni și reprezentanții Uniunii, care este mult mai mare decât este cazul în interiorul țărilor membre. Această distanță este deseori descrisă ca deficit democratic, pierderea responsabilității democratice (…) Mă tem că încercările de a accelera și de a aprofunda integrarea și de a lua decizii privind viața cetățenilor țărilor membre la nivelul european pot avea efecte care vor pune în pericol toate lucrurile pozitive realizate în Europa în ultima jumătate de secol”.
Revenind în contemporaneitate, putem lesne observa că Vaclav Klaus nu și-a revizuit opiniile, ci dimpotrivă. Împreună cu economistul Jiri Weigl, fostul președinte ceh a publicat o carte numită „Europa all-inclusive. Cum să înțelegem imigrația”.
„Multiculturalismul și teoriile contemporane despre drepturile omului promovează ideea că imigrația este un drept fundamental al ființei umane și că acest drept aduce drepturi ulterioare, inclusiv acordarea de ajutoare sociale pentru migranți.(...) Există numeroase argumente care sugerează că această criză a imigrației contemporane este legată de caracterul postdemocratic al UE, că este un produs secundar al crizei europene deja existente, a erorilor sistemice și a concepțiilor greșite ale politicilor europene, a defectelor aranjamentelor instituționale ale UE și a confuziilor și prejudecăților ideologice ale elitelor politice multiculturale europene".
Scriitorul Vaclav Klaus nu simte nevoia de a fi mai diplomat decât politicianul. Spune lucrurilor pe nume considerând că cele mai mari provocări cărora Europa trebuie să le facă față sunt „ipocrizia, pseudo-umanismul și alte concepte dubioase”. Rezultatul acestei ideologii bolnave?
„Europa este slăbită de utopia stânga a încercării de a transforma un continent, care odată era mândru de trecutul său, într-un stat solidar ineficient, care-și transformă locuitorii din cetățeni în clienți dependenți".
Fidel poziției sale la adresa modului în care funcționează Uniunea Europeană, Vaclav Klaus și-a dezvoltat ideile într-un discurs ținut la Budapesta. Vaclav Klaus reproșează direct birocraților de la Bruxelles atacurile constante la suveranitatea națională a țării sale:
„Dezacordul meu cu aranjamentele UE se bazează pe efectelor negative ale ambițiilor de centralizare economică și de unificare excesivă a continentului european. De asemenea, se bazează pe încercarea de a subestima consecințele negative ale suprimării nedemocratice a statelor-națiune în favoarea unei guvernări paneuropene”.
Vaclav Klaus nu este anti-european, cum a fost de atâtea ori acuzat. Crede însă cu putere că Uniunea Europeană se află pe o pantă primejdioasă.
„Sunt în favoarea unei deschideri a societății europene. Acest obiectiv a fost atins în prima fază a procesului de integrare europeană (în epoca CEE și CE). Sunt însă extrem de critic față de centralizarea birocratică crescută, de reglementările în continuă creștere care pun obstracole activității umane și de lipsa frustrantă de democrație care este legată de a doua fază a procesului de integrare europeană ( epoca UE).”
Ce-și dorește Vaclav Klaus? „Vreau să trăiesc într-o Europă cu mai puțină putere pentru Uniunea Europeană și cu mai multă pentru statele-națiuni. Ideologia actuală a UE subminează în mod sistematic instituțiile tradiționale ale societății europene: statul-națiune, familia, omul.”